„Noi suntem noi și nimeni alții”

0

Titlu: Amor intellectualis. Romanul unei educații
Autor: Ion Vianu
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2010
408 pagini
ISBN: 978-973-46-1679-4

Cred că a citi memorialistică este ca un test pentru cei mai mulți dintre noi. Înseamnă a renunța, pe parcursul lecturii, la propriul egocentrism pentru a intra în cercul altui Eu, care se dezvăluie în scris. Dar poate fi și invers: înseamnă a citi realitatea altuia în proprie interpretare. Oricum, mărturisirea invită la o întîlnire între două subiectivități și ne arată ce fel de cititori suntem. Citim cărți sau citim autori? Ce ne interesează dintr-o carte, ce ne emoționează? Ne schimbă în vreun fel cărțile? De la aceste întrebări pornesc cînd spun că memorialistica ne arată la fel de multe lucruri despre noi cît ne arată despre cei care o scriu.

Cartea lui Ion Vianu este o întoarcere în copilăria și tinerețea sa, cu ochii adultului care vede tabloul întreg. E cartea unui om care nu privește înapoi cu mînie către anii '40-'50, perioada care a însemnat o schimbare dramatică pentru mulți oameni. Totuși, au fost și anii formării generației autorului, ani de creștere și dezvoltare. Am apreciat nuanțarea poveștii pe care o spune Ion Vianu, reconstituirea amintirilor, luciditatea. Apare un paradox în rememorarea anilor în care s-a instaurat comunismul: pe de-o parte, este vorba de distrugere și intensă propagandă, pe de altă parte, este vorba de supraviețuirea valorilor unei lumi care încă mai crede în ea însăși. Cum să crezi, crescut în spiritul onestității, că binele nu va învinge? [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 6 COMENTARII si spune-ti parerea!

Metamorfoze, femei şi bărbaţi

Titlu: Cucul și pupăza
Autor: Will Self
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2007
Traducere: Cătălina Necula
Numar pagini: 292
ISBN: 978-973-46-0635-1

Despre relaţiile dintre bărbaţi şi femei s-a scris încă de la începuturile biblice ale omenirii, tot de atunci datând şi primul conflict de cuplu, alături de prima eschivă de la asumarea răspunderii pentru greşeala făcută: după ce Adam şi Eva mănâncă din pomul cunoaşterii şi devin conştienţi de goliciunea lor, Adam dă vina pe Eva, iar Eva dă vina pe şarpe. În unele cazuri, asta se mai întâmplă şi în zilele noastre. Oricum, despre relaţii se va scrie şi după ce omenirea se va muta într-o altă galaxie şi cred că e o temă pe marginea căreia se poate discuta la infinit, fără o finalitate clară.

Cucul şi pupăza este cel de-al doilea volum al britanicului Will Self, fiind publicat la un an după debutul cu proză scurtă ”The Quantity Theory of Insanity” (1991). Deşi în aparenţă Cucul şi pupăza vorbeşte despre individualităţi, personajele principale sunt raportate mereu la relaţii, care în cazul de faţă sunt groteşti şi uneori prezentate de autor detaşat, fără pic de emoţie. Comunicarea, sau mai degrabă lipsa ei este unul din elementele care duc la degradarea personajelor.
[Citeste tot Articolul]

Spune-ti parerea!

Tatuaje&ciuperci

Titlu: Scotch
Autor: Ioana Bradea
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2010
Numar pagini: 184
ISBN: 978-973-46-1707-4

La ideea literaturii ca mărturie m-a dus gândul instantaneu, după ce am parcurs primele pagini din ultima carte a Ioanei Bradea, Scotch. Mi-am amintit deopotrivă cât a hulit Modernismul ideile cuprinse în cuvintele ,,social’’ şi ,,popular’’, pentru ca Postmodernismul să le repună în drepturi, ulterior. Egoproza Ioanei Bradea îmi apare din această perspectivă ca un social act postmodern, revendicat aprioric din chiar estetica urâtului. Căci nu te poţi delecta parcurgând descriptivitatea acestei cărţi ce reverberează asupra unui peisaj incert şi fulgurant, postcomunist, cu ziduri coşcovite, tatuate de igrasie, cu fabrici falimentare şi muncitori ştirbi care mănâncă grăbit salamul împachetat în ziar. Nu te poţi delecta, dar poţi deveni mai atent la viaţa din jur, căci aceste fragmente de oraş n-au fost inventate de Ioana Bradea, ci doar bine observate de către ea, iar ele toate încă mai există în România.
[Citeste tot Articolul]

Spune-ti parerea!

Portretul lui Dorian Gray – cartea si filmul

Titlu: Portretul lui Dorian Gray
Autor: Oscar Wilde
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2001
Traducere: Magda Teodorescu
Numar pagini: 276
ISBN: 973-683-745-9

<br\>
Cum ar fi să îţi vezi sufletul? Partea noastră esenţială, dar invizibilă. Să vezi ceea ce eşti de fapt pe interior.

Aţi reuşit sa faceţi acest exerciţiu de imaginaţie?

Acum să încercăm altul. Cum ar fi dacă timpul sau acţiunile tale nu ar avea niciun efect asupra ta?

Dacă ai avea parte de toate astea, te-ai schimba? În ce te-ai transforma?

"Dorian Gray" este romanul care dă răspunsul la aceste întrebări, din perspectiva autorului, desigur. Oscar Wilde aduce în prim plan un tânăr inocent si credul, dar deosebit de frumos ce ajunge în Londra epocii victoriene. Personalitatea lui este modelată de cei pe care îi întâlneşte acolo: un artist, pictorul Basil şi lordul Henri Wotton, un petrecăreţ, filosof al plăcerilor ce devine mentorul lui Dorian.

Tânărul nostru este făcut conştient de frumuseţea sa de către cei din jur şi ajunge să se admire într-un portret pe care îl face prietenul său, Basil. Acesta este momentul în care Dorian îşi doreşte să rămână veşnic ca în tablou: tânăr, frumos, fermecător, perfect! În curând descoperă că dorinţa i se poate împlini: timpul nu mai acţionează asupra trupului său, ci asupra tabloului. Din acest punct totul se desfăşoară ca un vârtej, acţiunile lui sunt îndreptate doar către distrugere şi el decade tot mai mult găsind o plăcere în a contempla ravagiile pe care le face asupra sufletului său întruchipat în portret. Are o nouă filosofie de viaţă în care singurele valori sunt tinereţea şi frumuseţea, iar el este propriul lui idol.
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 13 COMENTARII si spune-ti parerea!

Peregrinare postmodernist-ungară

Titlu: Plimbarea
Autor: Attila Bartis
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2008
Traducere: Marius Tabacu
Numar pagini: 248
ISBN: 978-973-46-1008-2

Tentaţia când am descoperit titlul Plimbarea pe raftul librăriei mi-a fost să o consider o carte calmă şi profundă, limpede şi neoproustiană. Prezentarea copertei îmi susţinea aceeaşi speranţă. De la prima pagină, romanul numai calm şi limpede nu se putea considera, aşadar mă înşelasem. În schimb, deţinea o profunzime abisală la care n-am ajuns nicidecum după o primă lectură. Dacă mă întrebaţi, vă voi răspunde sincer că Plimbarea nu este pentru …plimbări în parc sau pe faleză. Este o carte grea…de sens, care o dată încheiată te trimite la recitire, back spre prima pagină. Fericiţi cei care au epuizat-o simbolic din prima, căci eu ,deşi mă laud cu multe exerciţii de lectură, n-am reuşit. Attila Bartis este genul de scriitor care se pretează perfect la concepţia barthesiană a întâlnirii intime în text între un autor şi un cititor. Iar erotica acestei întâlnirii semnifică, nota bene, exact implicare completă, tocmai ce pretinde aprioric erosul.

Bartis scrie pentru sine şi doar pentru cei care au o disponibilitate totală de a citi şi de a înţelege. Am constatat de la primul rând că am descoperit un scriitor original al secolului XXI, cartea sa fiind alcătuită concentric şi invitându-mă să revin ca să mă apropii de centru. O lectură superficială şi intolerabilă în economia cărţii ar semnifica o forţă centrifugă care ar expulza cititorul în afara textului. Autorul însă reclamă de la cititorii săi disponibilitate totală, ca şi cum ar fi de dorit să citim la fel de intens precum trăim, iar pentru aceasta îşi dirigează textul greu de simboluri într-un mod centripet.

[Citeste tot Articolul]

Spune-ti parerea!

Daisy Miller

Titlu: Daisy Miller
Autor: Henry James
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2003
Traducere: Antoaneta Ralian
Numar pagini: 456
ISBN: 973-681-210-3

America descoperă Europa

Europa sfârșitului de secol XIX. Pătura socială a nou-îmbogățiților americani - în căutarea prestigiului, dar și a clasei pe care simpla deținere a averii încă nu le-o conferise - își trimitea odraslele pe „vechiul continent” atât la școli cât și în vilegiatură presupus educativă. Puritană într-alt sens, America de Nord pierduse pasul cu eticheta europeană, astfel că nu rareori contactul tinerilor americani cu pretențiile sociale europene se solda cu consecințe ridicole, sau, pe alocuri, tragice. Stă în repetatele intenții artistice ale lui Henry James să surprindă acest impact amuzant-dureros ce însoțea fiecare încercare de (re)descoperire a Europei de către America. Moștenitorii bogați ai Statelor Unite se întorceau cu o stângace pioșenie arheologică pe continentul care le expulzase odinioară strămoșii și, crezându-se aici la adăpost de tiranicul amestec al familiei și-al opiniei publice americane, își aflau iubirile printre ruinele romane.

Contemporanii lui Daisy Miller o percep pe aceasta, în virtutea manierelor sale laxe, a francheței sale naive, ca pe o ființă prost educată, nimerită în plin fin de siècle direct din epoca de piatră. De pildă, astfel o văd mătușile și alte cunoștințe de-ale sofisticatului tânăr domn Winterbourne – naratorul. Iar noi, din mileniul al III-lea, zâmbim condescendent: pentru noi, Daisy este fata zilelor noastre; în ea, admirăm portretul „democratizat” al fetei înstărite din vecini. Purtarea ei în lume, în societatea bătrânei și conservatoarei Europe, nu ne scandalizează câtuși de puțin. A intra în vorbă neîntrebată, cu necunoscuți, poate fi riscant, dar nu este în nici un caz scandalos astăzi. Nici a accepta să te plimbi în văzul lumii, în parc, însoțită de tineri pretendenți, mereu alții, dar neînsoțită de mamă. În 1878, însă, asta sau a dansa toată seara cu un singur partener echivala cu acceptarea unei cereri în căsătorie!
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 17 COMENTARII si spune-ti parerea!

Ultimul sufleu la Paris

Titlu: Ultimu sufleu la Paris
Autor: Adriana Babeţi
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2006
Numar pagini: 288
ISBN: 973-46-0310-8

„Dragi şi neîndestulaţi convivi” într-ale literaturii, cartea Adrianei Babeţi intitulată misterios Ultimul sufleu la Paris este o culegere de articole publicate de către autoare vreme de un an şi jumătate în Suplimentul ieşean de cultură. Cu toate acestea, nu este vorba de niciun text ori de vreo reţetă de bucătărie fusion, căci, veţi vedea, ideea cărţii se mulează perfect în forma de sufleu, cu „sufl” de la suflet.

Prin urmare, nu este fusion, dar este din inimă. Şi mai ales din …artă. Căci Adriana Babeţi manifestă aici mai multe idei interesante despre gastronomie, literatură şi cultură, toate bine asezonate într-o spumă de sufle(u)/(t) plină de umor, care date toate la cuptorul unei înalte arte scriitoriceşti produc o savoare de lectură. Despre Adriana Babeţi ştim deja că este celebra autoare a Femeii în Roşu şi că face furori în amfiteatrele Universităţii de Vest din Timişoara. Ce mai tura-vura, Adriana Babeţi este un brand vestic-bănăţean exact ca griliaşul, doboştortul, cremeşul şi crempita. Dânsa se însoţeşte de o garnitură de haute culture literară şi îşi permite nişte experimente textuale extrem de reuşite implicit în această carte, care e recompusă din fragmente, iară nu din resturi.
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 8 COMENTARII si spune-ti parerea!