Peregrinare postmodernist-ungară

Titlu: Plimbarea
Autor: Attila Bartis
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2008
Traducere: Marius Tabacu
Numar pagini: 248
ISBN: 978-973-46-1008-2

Tentaţia când am descoperit titlul Plimbarea pe raftul librăriei mi-a fost să o consider o carte calmă şi profundă, limpede şi neoproustiană. Prezentarea copertei îmi susţinea aceeaşi speranţă. De la prima pagină, romanul numai calm şi limpede nu se putea considera, aşadar mă înşelasem. În schimb, deţinea o profunzime abisală la care n-am ajuns nicidecum după o primă lectură. Dacă mă întrebaţi, vă voi răspunde sincer că Plimbarea nu este pentru …plimbări în parc sau pe faleză. Este o carte grea…de sens, care o dată încheiată te trimite la recitire, back spre prima pagină. Fericiţi cei care au epuizat-o simbolic din prima, căci eu ,deşi mă laud cu multe exerciţii de lectură, n-am reuşit. Attila Bartis este genul de scriitor care se pretează perfect la concepţia barthesiană a întâlnirii intime în text între un autor şi un cititor. Iar erotica acestei întâlnirii semnifică, nota bene, exact implicare completă, tocmai ce pretinde aprioric erosul.

Bartis scrie pentru sine şi doar pentru cei care au o disponibilitate totală de a citi şi de a înţelege. Am constatat de la primul rând că am descoperit un scriitor original al secolului XXI, cartea sa fiind alcătuită concentric şi invitându-mă să revin ca să mă apropii de centru. O lectură superficială şi intolerabilă în economia cărţii ar semnifica o forţă centrifugă care ar expulza cititorul în afara textului. Autorul însă reclamă de la cititorii săi disponibilitate totală, ca şi cum ar fi de dorit să citim la fel de intens precum trăim, iar pentru aceasta îşi dirigează textul greu de simboluri într-un mod centripet.

[Citeste tot Articolul]

Spune-ti parerea!