0
Titlu: Venea din timpul diez
Autor: Bogdan Suceavă
Rating: 
Editura: Polirom
Anul apariţiei: 2004
240 pagini
ISBN: 973-681-737-7
Purtând un deloc întâmplător motto din Mateiu Caragiale în care se face referire la vechea ,,datină de stricăciune’’ care a alterat de secole minţile bucureştenilor, romanul alegoric Venea din timpul diez al lui Bogdan Suceavă conţine o îndrăzneaţă perspectivă asupra ceţoşilor ani nouăzeci care au făcut trecerea României de la regimul comunist la unul democratic. ,,Mai ţii minte anii nouăzeci, cu toate tainele lor şi cu toată istoria lor nespusă?’’ este întrebarea incitantă pe care naratorul o adresează cititorului încă de pe prima pagină.
[Citeste tot Articolul]
0
Titlu: Istoria romanţată a unui safari
Autor: Daniela Zeca
Rating: 
Editura: Polirom
Anul apariţiei: 2009
240 de pagini
ISBN: 978-973-46-1535-3
Orient...Cu mult înainte ca lumea noastră să devină o bilă mică, pretabilă la a fi cunoscută cu un tur de avion, Orientul reprezenta un cuvânt şi o poveste care ne umplea gurile cu stafide, curmale şi măsline, nările cu mosc, iasomie, tămâie, piper şi scorţişoară, iar minţile cu o mare şi erotică lună plină.
[Citeste tot Articolul]
0 
Titlu: Salcia oarbă, fata adormită
Autor: Haruki Murakami
Rating:
Editura: Polirom
Anul apariţiei: 2007
Traducere: Silvia Cerchează
436 de pagini
ISBN: 978-973-46-0722-8
Un Haruki Murakami condensat în 24 de povestiri care adună toate motivele sale, obsesii literare, cu sclipiri de fantastic urban și personaje de o complexitate subtilă și tacită. O colecție care găsește punctul comun al occidentului și orientului prin apelul la supranatural și inexplicabil.
24 de povestiri ce creează o imagine unică, aceea a unei vieți trăite la limita dintre conștient și inconștient, posibil și imposibil, lăsându-te întotdeauna cu aceeași întrebare în minte: dacă a fost totuși real? - astfel ar putea fi caracterizată într-o frază colecția Salcia oarbă, fata adormită scrisă de reputatul scriitor japonez Haruki Murakami. Pornind de la fapte diverse și creionând personaje cu o viață aparent banală, Murakami face trecerea către fantastic cu naturalețe, printr-o construcție firească a narativității, ștergând granițele dintre rațional și irațional.
[Citeste tot Articolul]
0 
Titlu: L.A. Confidential
Autor: James Ellroy
Rating:
Editura: Polirom
Anul apariţiei: 2007
Traducere: Constantin Dumitru-Palcus
655 de pagini
ISBN: 978-973-46-0297-1
N-am mai citit literatură poliţistă de prin liceu, de când am pus mâna pe ”Poştaşul sună întotdeauna de două ori” al lui James Cain. Cum acesta nu e motiv de laudă, am zis că trebuie să recuperez puţin aşa că m-am apucat de L.A Confidential.
Prima senzaţie avută când am început să citesc romanul a fost că o să iau un pumn în figură dacă o să-mi ridic ochii din carte sau o să aud gloanţe şuierându-mi pe la urechi dacă o să mă deplasez cu 10 cm într-o parte, aşa de repede se desfăşura acţiunea. Pe urmă, s-a mai domolit treaba, dar era deja prea târziu pentru mine. Aveam să citesc romanul pe nerăsuflate. Vreo trei sferturi din el l-am parcurs pe trenul dintre Cluj şi Bucureşti. Când am plecat din capitală, vagonul era plin, căldura prea mare, eu stăteam cuminte şi înghesuit la locul meu şi dădeam molcom paginile. Până când am ajuns în Cluj (şi la finalul romanului totodată), vagonul era aproape gol, frigul persistent, băusem deja câteva cafele pentru a rămâne treaz, părul mi-era răvăşit, ochii bulbucaţi, hainele în dezordine şi stăteam lungit pe scaun gândindu-mă că probabil m-am mai ales cu vreo câteva fire albe, pe lângă celelalte de care tot sunt informat că le am.
[Citeste tot Articolul]
0 
Titlu: Ordinea
Autor: Alexandru Ecovoiu
Rating:
Editura: Polirom
Anul apariţiei: 2005
272 de pagini
ISBN: 973-681-977-9
Literatura rămâne, în ultimă instanţă, o imago mundi şi o cronografie a unui timp trăit precis? La această interogaţie retorică m-a trimis lectura romanului Ordinea a lui Alexandru Ecovoiu. Căci acest roman-eseu, diferit în multe privinţe de proza românească recentă, devine cu adevărat o fotografie nemincinoasă a României noastre politice, actuale şi hazardate. Atât de hazardate că exact la Ordine ca armonie existenţială ajunge să viseze tot poporul ei şi fiecare ins în parte.
Structura epică a cărţii este extrem de simplă. Filip, un intelectual bucureştean în jurul vârstei de treizeci, uşor maniac, se proiectează politic spre a deveni preşedintele ţării Virto, evident construită după modelul României. Prin urmare, carnaţia romanului este dată de planurile şi de scenariile de reorganizare pe care Filip le concepe pentru ţara care îl va primi în curând, crede el, ca şi conducător. [Citeste tot Articolul]
Dacă decembrie este, sau ar putea redeveni, un răstimp al bilanţurilor personale, atunci hai să fie mai ales unul al inventarului sentimental. Cartea ,,albă’’ pe care o propun aici şi acum, nu doar ca pe o lectură de iarnă, deşi în acest sens ea devine una perfectă, ne vorbeşte fiecăruia în parte despre sensul iubirii şi despre rostul familiei. Alte două înţelesuri, desigur, decât cele dezvoltate de reclamele familiale vesele, dar puţin credibile, difuzate ,,în’’ ambalaje de Crăciun.
,,Smulg ierburile sălbatice de lângă copăcei şi n-au ca pâine decât rădăcina de bucsău’’ (Cartea lui Iov, 30) Acesta este versetul care a generat unul dintre cele mai atipice şi deconcertante titluri de proză românească din ultimii ani. Am aflat-o eu însămi pe căile atipice şi neştiute ale Domnului, taman pe când încercam să mă clarific despre cum arată planta numită bucsău. Şi pentru că nu am căderea să fac o analiză influenţată de filosofia creştină a sintagmei în discuţie, voi insista în analiza titlului pe puternicul simbol literar al rădăcinii.
[Citeste tot Articolul]
În filmul Sylvia (2003), iarna lui 1963, cea mai grea din întregul secol XX, devine o insidios-sepulcrală feerie cu fulgi mari. Dacă vizionezi pelicula relaxat, într-o cameră caldă şi confortabilă, sugestia rămâne extrem oximoronică. Vraja albă a naturii este menită în film să contrasteze puternic cu frigul interior al Sylviei Plath, poeta care în noaptea lui 11 februarie 1963 se sinucide într-un apartament lipsit de surse de căldură din Londra. Era „single parent” a doi copii mici.
Gwyneth Paltrow, favorita mea, face încă un rol excelent în Sylvia. Solară şi energică, sclipitor de inteligentă şi frenetică la nivel erotic, personajul din film este o personalitate aflată indubitabil sub semnul focului. Intensa ei ardere interioară o defineşte şi o desăvârşeşte. De la vizionarea filmului, în 2004, şi până la lectura recentă a cărţii, Clopotul de sticlă, profund autobiografice, undeva, în adâncul impresiilor mele artistice, am încercat să pun în legătură focul simbolic al eroinei cu gerul care o ucide alegoric în final.
[Citeste tot Articolul]
Copyright ©2011 Bookblog.ro