0

Titlu: Istoria romanţată a unui safari
Autor: Daniela Zeca
Rating:
Editura: Polirom
Anul apariţiei: 2009
240 de pagini
ISBN: 978-973-46-1535-3

Orient...Cu mult înainte ca lumea noastră să devină o bilă mică, pretabilă la a fi cunoscută cu un tur de avion, Orientul reprezenta un cuvânt şi o poveste care ne umplea gurile cu stafide, curmale şi măsline, nările cu mosc, iasomie, tămâie, piper şi scorţişoară, iar minţile cu o mare şi erotică lună plină.

Este momentul să mărturisesc că sunt dependentă (addicted to) de măsline şi că am gustat din plin în preadolescenţă miracolele din O mie şi una de nopţi. Dar înseşi aceste două motive însumate tot nu m-ar fi determinat să iau din raft o carte intitulată Istoria romanţată a unui safari. Mi s-ar fi părut că pătrund într-o poveste cu reţetă de happy-end şi cu previzibile văluriri de nisipuri. Cu toate acestea am ajuns să citesc cartea. S-a întâmplat din prozaicul motiv că îmi place personalitatea de om de televiziune a Danielei Zeca şi eram curioasă să văd cum scrie. Aşa după cum poate n-am fost curioasă cu privire la mulţi alţii din aceeaşi zonă când s-au produs ca scriitori.Foarte curând am renunţat la prejudecata cu care am abordat titlul. Acesta se dovedeşte a fi unul cel puţin ironic căci romanul nu rămâne doar mărturia unei căutări din dragoste, ci mai ales a unei căutări de sine. Eşuată, e drept. În fapt, Orientul ce reverberează din această carte nu mai este Orientul vreunui Aladin, Prinţul nu mai pleacă la vânătoarea tradiţională, ci se îndeletniceşte cu tranzacţii hoteliere, iar Şeherezada nu este o visătoare- povestitoare, ba dimpotrivă.

Iată pe ce se construieşte povestea în fapt. Darielle, o europeancă de treizeci de ani, soseşte în Maghreb, unde rămâne aproximativ doi ani. Începe o relaţie cu Mehria, un nabab magrebian, şi la un moment dat îi scrie corporatistei sale prietene dintr-un hotel luxuriant (El Sultan) plasat în plin deşert. În treacăt fie spus, Darielle îl manageriază vreo două luni pentru a contribui cu experienţa sa europeană la ajutorarea unchiului amantului său. Văzând pozele cu şi din hotel, corporatista din biroul european exclamă pe mess către Darielle: aceasta e Nirvana! Mi s-a părut extrem de semnificativă secvenţa cu pricina care sugestionează multe cu privire la turismul care ne-a accesabilizat Orientul. Ironia fină a cărţii se referă la această tehnologie care a reinventat poveştile Şeherezadei şi le-a făcut testabile prin operaţiunea magică de scăpărare a unui card bancar.

În al doilea rând, mi-a plăcut cum a fost construit personajul feminin central. Darielle este o făptură de abur şi de parfum, o străină fără nume, căci numele cu care e strigată nu-i aparţine. Darielle este o europeancă pe picioarele ei, cu experienţă mare într-o companie de publicitate care îşi permite să vină în Maghreb doar pentru a da piept în piept cu necunoscutul. Aşa cum se va vedea mai târziu, ea are toate atributele unei single Sheherezada, care îşi poate spune poveştile pe tăcutelea pentru sine însăşi şi care iubeşte luxul şi aurul în mod evident. Nu vorbeşte prea mult, pare vag sceptică şi centrată pe sine (doar provine din mediul profi al publicităţii), dar nu mai puţin hedonistă. Devorează mâncarea fină, autentică, parfumurile şi îmbrăţişările cu Mehria. Vine în Orient pe calea aerului, cam ca ,,o djină``, şi tot la fel de intempestiv va pleca şi în tot acest interval nu încetează a rămâne un mister. Îndeajuns centrată pe sine însăşi, ea se dovedeşte retractilă şi cu privire la dragostea lui Mehria. O dată, el i-a dat motive de gelozie, iar o femeie ca ea nu uită. Dar până să se decidă să plece înapoi în ţara ei, mai savurează, de ce nu, câteva luni bune plăcerea de a fi stăpână şi tratată ca atare în casa iubitului său. Ea nu are capacitatea de sacrificiu a franţuzoaicei Rhyme care se converteşte şi moare pentru un arab, şi nici independenţa pictoriţei andaluze Sousse Anne care îşi tolerează amantul arab în spiritul tradiţiei musulmane. Nu, căci Darielle vrea Orientul a l` europeene.

Căci exotismul cărţii provine din chiar străina aceasta aciuată în golf. E vorba de un exotism a l`envers, căci de când turismul ne oferă evadarea, nu mi se pare că mai visăm Orientul, în schimb el a ajuns să ne viseze pe noi. Şi aşa este şi percepută Darielle de familia musulmană lărgită a lui Mehria. Ca o femeie misterioasă în vălurile inimii şi minţii ei europene, emancipate. Danielei Zeca îi reuşeşte un portret de grup al acestor femei diverse şi totuşi împreună în căutările inimilor lor rătăcitoare: Rhyme, Zaouf, Maherzia, Sousse Anne şi o Karima musulmană care recurge la o hymenoplastie când măritişul tradiţional o cere. Nu pot nega că Darielle pare a fi vrut să se regăsească pe sine, probabil că şi pe feminitatea şi pe fertilitatea sa genuine, dar nu atinge acest scop, deşi experimentează inclusiv deşertul. Pleacă din Maghreb fără explicaţii şi fără complicaţii. Totuşi gestul ei nu mi se pare gratuit, ci mărturiseşte despre o deşertificare sentimentală a lumii europene şi despre femeile decise şi singuratice ale zilelor noastre. Până la urmă, Darielle nu mai e eroina supirantă a unei poveşti orientale, ci europeanca top manager care ştie gestiona orice criză emoţională. Ar mai fi fost ceva de scris despre misteriosul nabab Mehria şi despre nopţile de dragoste de sub florile de portocali, şi depre baldachinul de stele al cerului african. Dar nu puteam risca ca textul de faţă să devină un macrouth (prăjitură tradiţională foarte dulce, cu miere şi curmale).

Plusuri: arta naraţiei este fluentă, agreabilă

Minusuri: ca orice roman cu tentă de dragoste exotică, ne pune în faţa unor clişee erotice

Recomandare: a se citi înainte de călătorii reale sau mentale ori în caz de eşec sentimental

Scris de Anca Giura