Titlu: Așteptări
Autor: Anna Hope
Rating:
Editura: Humanitas Fiction
Anul aparitiei: 2022
Traducere: Mihaela Dumitrescu
Numar pagini: 328
ISBN: 978-606-779-956-9

Mă tot conving din ce în ce mai mult că ceea ce purtăm cu noi la interior se reflectă în vreun fel și la exterior și că întrebările tacite pe care ni le punem își găsesc posibile răspunsuri în ceea ce consumăm ca informație, dar mai ales în ceea ce lăsăm să vină spre noi atunci când suntem deschise să primim.

Așa a fost și cu Anna Hope și ultimul ei roman tradus la noi intitulat Așteptări. The Guardian, Daily Telegraph, The Irish Times și Sunday Express, toate punctează într-un fel sau altul impactul emoțional pe care povestea celor trei prietene – Hannah, Cate și Lissa – îl are asupra cititorului, dar mai ales felul în care este expusă povestea lor colectivă în același timp analizând individual firele destinelor.

„Tulburător de lucid, tabloul (...) prieteniei (...) cu bucuriile și necazurile ei, felul cum eșecul afectează relațiile umane, prietenia feminină cu problemele ei recognoscibile.”

Toate aceste frânturi de pe coperta patru duc spre aceeași concluzie și anume că prietenia dintre femei nu este ușoară, că fluctuează, că avem și culmi, iar toate acestea sunt prezentate au o precizie aproape chirurgicală de a diseca trăiri și gânduri. Și ce mă bucur că în sfârșit se aud vocile femeilor care plăsmuiesc femei, care expun realitatea asta conturată atât de nuanțat de toate ipostazele prin care trecem de tinere femei, apoi spre mijlocul lui treizeci de ani ca femei depline care s-au dat de câteva ori în caruselul vieții și, în cele din urmă, femei coapte, la patruzeci și ceva de ani, care au lăsat prima tinerețe în urmă și pe umerii cărora nu mai rezidă așteptările lumii și nici măcar cele ale vocii critice pe care o întâlnim uneori de partea cealaltă a oglinzii.

Dar să nu ne lansăm în filosofii pretențioase pentru că Așteptări e departe de orice e superficial, de lumi orbitoare, opulente, de vieți trăite cu ușurință. E mai degrabă un crochiu din viața a trei femei al căror destin se intersectează întâi în școala gimnazială (Cate și Hannah) și apoi în facultate (Cate și Lissa) și care ilustrează tipologii de femei văzute prin diferitele lentile ale feminității.

Hannah, cea care a muncit pe brânci ca să-și construiască o viață tihnită, îndestulată, alături de un soț iubitor, dar căreia îi este refuzat darul maternității; care este o stâncă pentru cei din jurul ei, dar care trăiește mai degrabă din inerție decât animată de propriile plăceri, ambiții, locuind mai degrabă în viața sa, decât trăind-o pe deplin.

Cate căreia îi lipsește încrederea în forțele proprii, care trăiește mereu tânjind după ceea ce au ceilalți, crezând că nu e capabilă să obțină ceva similar și căreia viața i se întâmplă mai degrabă decât să fie o alegere conștientă așa cum se întâmplă și cu maternitatea, soțul pe care nu știe dacă îl iubește sau nu, mutatul în afara Londrei și gravitația tot mai mare cu care este trasă într-o viață care o stoarce de puteri pentru că o nu și-o asumă.

Și apoi este Lissa, actrița, femeia solară, cea care încă speră la o carieră înfloritoare în teatru sau film și care nu și-a abandonat visul deși anii au trecut pe lângă ea și prietenele ei au avansat în viață și carieră. Ea e cea care a trecut printr-un avort în tinerețe și care nu își dorește să îmbrățișeze darul maternității, care fuge de acest rol pentru că e încă prinsă emoțional undeva în copilărie, unde simte că a fost o piedică pentru dezvoltarea personală a propriei mame.

Aceste povești se amestecă și se suprapun pe alocuri cu nebunia și imprevizibilitatea pe care numai viața le poate unelti. Și toate cele trei au parte de un al treilea act care le redă echilibrul după ce par să piardă tot sau după ce liniștea aparentă pe care o aveau e dată peste cap.

Iar prietenia care le leagă e greu încercată de toate lucrurile pe care nu și le-au spus, de măștile și rolurile pe care și le-au asumat voit sau nu și de greutatea propriilor așteptări. Abia atunci când pot să lase din mână toate sforile care le încorsetează și să trăiască plenar, autentic și integrat devin acele femei cu F mare de care au nevoie întâi pentru ele însele și apoi pentru cei din jurul lor.

Apropo de ce ziceam la început, despre răspunsurile care vin spre noi, nu pot decât să mă bucur de aceste cărți care dau jos poleiala de pe viață și de pe relațiile dintre femei care din perspectiva masculină erau croite pe un model de invidie unidirecționată sau serveau doar ca întrupare a erosului sau ca un avatar al maternității. Avem nevoie din ce în ce mai mult de femei care scriu pentru femei, care ne arată că nu suntem singure, că întrebările din noi au ecou și în altele. Și avem nevoie să vedem aceste fațete oglindite în cotidian, pe un fundal nu atât de dur ca cel din romanele Elenei Ferrante unde înțelegi că mare parte din devenirea personajelor este datorată și istoriei și lipsurilor pregnante. Aici balanța e ceva mai echilibrată pentru că nimic din ce trăiesc cele trei nu poartă amprenta unor evenimente speciale, a unei forțe care oțelește, ci, din contră, am putea alege oricând oricare trei femei pe care le vedem într-o cafenea, pe stradă, în parc, la restaurant și ele ar putea intra cu ușurință în pielea eroinelor noastre.

Sper ca lectura acestui roman să vă ofere un moment de respiro față de ceea ce oglindește în prezent realitatea noastră și că vă veți simți auzite, văzute, recunoscute în mare parte de rândurile și personajele Annei Hope.

• Plusuri

  Tipologiile feminine descrise atât ca entități de sine stătătoare cât și ca prietene și ca diferitele fațete ale relației cu maternitatea.

• Recomandari

  Femeilor de pretutindeni cărora nu le este frică să se privească curajos și autentic și să se lase descoperite și redescoperite prin ochii altcuiva.