Amintiri, speranțe, deziluzii…

Titlu: Miramar
Autor: Naghib Mahfuz
Rating:

Editura: Humanitas Fiction
Anul aparitiei: 2012
Traducere: Irina Vainovski-Mihai
Numar pagini: 224
ISBN: 9789736895258

”În sfârșit, Alexandria.
Alexandria, bob de rouă, nimb de nori albi, rază de soare limpezită în apele cerului, lăcaș al amintirilor înmuiate în miere și lacrimi.”

Modul în care Naghib Mahfuz alege să își înceapă romanul demonstrează dragostea pentru țara sa și pentru valorile acesteia. Așa cum era de așteptat, acțiunea romanului are loc în Egipt, dar nu în orașul natal al autorului, ci în Alexandria. Anii ’60 în Egipt au fost marcați de revoluția egipteană care l-a îndepărtat pe regele Farouk I. Autorul construiește acțiunea romanului pe fondul acestei revoluții.

Miramar este locul unde șase destine se intersectează și își spun poveștile. Un barbat ușuratic, dezamăgit in dragoste și decis să-și deschidă o afacere ,un jurnalist pensionat, un realizator de programe radio, un contabil ce intră într-o rețea de traficanți, un bătrân cinic, cu vederi politice intrasigente și o țărancă tânără, fugită din satul natal pentru a scăpa de o căsătorie aranjată de bunicul ei, se întalnesc în pensiunea grecoaicei Mariana din Alexandria.

Este interesantă construcția romanului, pe rând, fiecare personaj are drepul la replică, își spune povestea din momentul în care o întâlnește pe tânăra și frumoasa Zohra, personajul central feminin, de care sunt îndrăgostiți toți cei cinci clienți masculini ai pensiunii, mai sus menționați. Zohra este personajul care vorbește cel mai puțin din tot romanul. Poate din cauza faptului că a fost nevoită să fugă de acasă pentru a scăpa de o nuntă forțată, a căpătat o maturitate și o duritate care au format un fel de cochilie în jurul inimii sale. De aceea tratează destul de indiferent faptul că toți bărbații din jurul ei o curtează. Unii mai elegant, alții mai putin elegant.

Amer Wagdi alter-ego-ul autorului este cel care ,printr-un proces ciclic, începe și încheie romanul. Personajele masculine din jurul Zohrei, nu sunt chiar prieteni între ei, competiția petru Zohra precum și părerile personale legate de politică sau religie, îi diferențiază și îi fac să se urască.

Miramar este un roman cu „sare și piper”. O crimă marchează viețile personajelor de la pensiune. Criminalul este dat în vileag la sfîrșitul romanui deși se putea presupune cine și de ce a făcut-o.

Este un roman social, o secțiune transversală în modul în care oamenii au trăit și experimentat relațiile cu societatea, dar și un roman politic, pentru că viețile oamenilor sunt afectate de schimbările care au loc dar și de necunoscutul de dincolo de revoluție.