Educație europeană
Autor: Romain Gary
Rating:

Editura: Humanitas Fiction
Anul aparitiei: 2020
Traducere: Daniel Nicolescu
Numar pagini: 280
ISBN: 978-606-779-649-0
Romain Gary mi se pare un romantic, nu în sensul canonic, dar în felul în care își abordează subiectele, soarta pe care le-o rezervă personajelor și, până la urmă, speranța pe care i-o dă cititorului.
În „Educație europeană” ne duce în pădurile poloneze pline de partizani - rezistența anti-nazistă - fix în timpul desfășurării bătăliei de la Stalingrad. Janek este un tânăr, aproape un copil, atunci când tatăl său îl ascunde în pădure pentru a-i salva viața, dar lunile ce urmează, iarna petrecută în adâncul pădurii, viețile luate indirect sau cu propriile mâini, totul îl transformă și-l obligă să se maturizeze peste noapte. [Citeste tot Articolul]
Clar de femeie
0
Autor: Romain Gary
Rating:
Editura: Humanitas
Anul apariţiei: 2008
Traducător: Daria-Laura Bârsan
159 pagini
ISBN: 978-973-50-2044-6
Primul gând a fost: "Scenariu de film, nu carte." N-am apucat încă să văd filmul (Costa-Gavras, 1979), dar nu m-ar mira să mă impresioneze mai tare decât cartea. Sinopsis: Doi colaci de salvare care încearcă să se salveze unul pe altul.
Câteodată e greu să îţi dai seama din titlul unei cărţi exact despre ce va fi vorba (în minte îmi vine "Jocul cu mărgele de sticlă", confundabil aparent cu o carte pentru copii), dar aici este... clar. Despre femeie. Ideea de femeie. De remarcat cantitatea de citate care te pun pe gânduri pe centimetru pătrat de pagina - spre exemplu: Iubirea este o aventură fără hartă şi fără busolă, în care numai prudenţa te face să te rătăceşti.. De admirat că autorului i s-a acordat de două ori Premiul Goncourt, dat fiind faptul că dumnealui a scris sub varii pseudonime, aflându-se dupa moartea sa că acestea ascundeau un singur om. De cercetat biografia acestuia, după lectura cărţii.
[Citeste tot Articolul]
Himere
Autor: Romain Gary
Rating:

Editura: Cartier
Anul aparitiei: 2007
Traducere: Liviu Papuc
Numar pagini: 396
ISBN: 978-9975-79-432-9
A face ce-i indicat să faci versus a face ce vrei să faci, a fi raţional versus raţiunea de a fi-cu toţii am avut de ales de multe ori de-a lungul vieţii. Şi-n faţa alternativelor ăstora, mulţi am ales cu capul în locul inimii. Pentru unii o fi fost rău, pentru alţii-mai bine; dar cu siguranţă cam toţi ne-am întrebat, mai devreme sau mai târziu: "şi dacă mi-aş fi lăsat sufletul să aleagă?"
Aceleaşi opţiuni le are, ca îndrăgostit şi ca francez, Ludovic, tânărul născut cu harul-deopotrivă binecuvântat şi blestemat- al unei memorii excepţionale, din romanul Himere al lui Romain Gary. El are de ales între dragostea imposibilă pentru Lila, prima fată din viaţa sa şi părerea "înţeleaptă" a lumii care spune că "vor mai veni şi altele"; între a lupta împotriva ocupantului german şi a colabora sau măcar covieţui cu el, aşa cum fac oamenii cu scaun la cap. [Citeste tot Articolul]
Prima dragoste, ultima dragoste
Autor: Romain Gary
Rating:

Editura: RAO
Anul aparitiei: 2007
Traducere: Marcel Aderca
Numar pagini: 384
ISBN: 978-973-103-403-4
Mulţi dintre noi ne petrecem tinereţea sau chiar întreaga viaţă căutând Marea Dragoste descrisă în atâtea cântece, filme şi cărţi, dragostea aceea pură şi înălţătoare, care să ne îndemne la fapte deosebite, să ne facă mai buni şi să ne împlinească existenţa, fără să ne dăm seama decât mai târziu că ceea ce căutam era de cele mai multe ori lângă noi de la bun început, de când am venit pe lume.
Cartea lui Romain Gary, Prima dragoste, ultima dragoste, este romanul unei astfel de iubiri. Este în aceeaşi măsură o autobiografie a autorului şi o biografie a mamei sale- femeia care, părăsită de soţ şi gonită din Rusia natală din cauza originii evreieşti, se dedică în întregime fiului său, care va rămâne de aici încolo, singurul bărbat din viaţa ei. Ea-şi adună resturile vieţii distruse şi ale visurilor sfărâmate, şi-şi clădeşte noi ambiţii, noi idealuri, dar nu pentru sine, ci pentru copilul său. Zi de zi se luptă cu sărăcia şi nedreptăţile existenţei, trăgându-şi energia din privirea fiului său, pe care-l fereşte de griji şi nevoi şi în jurul căruia făureşte un univers plin de veselie şi afecţiune, poveşti frumoase şi visuri măreţe. Femeia ale cărei proprii aspiraţii artistice au fost năruite caută fără încetare semne ale geniului băiatului, ghicind în el, rând pe rând, un dansator la fel de mare ca Nijinski, un violonist de talia lui Menuhin, un cântăreţ de operă precum Şaliapin; el învaţă astfel, încă din copilărie, să nu se mulţumească cu puţin, ci să ţintească spre stele. [Citeste tot Articolul]