224 de zile
Scris de Calina Matei • 5 September 2014 • in categoria SF/Fantasy
Autor: Sally Green
Rating:

Editura: Trei
Anul aparitiei: 2014
Traducere: Ioana Filat
Numar pagini: 392
ISBN: 978-973-707-948-0

„Orice lucru e bun sau rău, numai după cum îl face închipuirea noastră.”
Hamlet, William Shakespeare
Aș vrea să încep recenzia prin a îmi exprima mulțumirea și aprecierea pentru Sally Green, autoarea romanului „Jumătatea rea”. Ce a reușit să facă de la prima sa carte este destul de spectaculos dacă e să iau în calcul faptul că romanele pentru adolescenți apar pe bandă rulantă și fiecare dintre ele se vrea a fi noul Harry Potter, Hunger Games sau altă serie de cărți devenite bestseller. În loc să copieze sau să adapteze formule de succes, poate că autorii ar trebui să se concentreze pe golurile din firul narativ și pe faptul că o poveste slăbuță nu va duce decât la enervare și abandonarea lecturii, nici vorbă de interes pentru celelalte două, trei sau câte romane or mai fi în serie.
Dar, slavă muzelor, cartea de față nu se încrie în această categorie detestată.
Departe de a fi vreo capodoperă a literaturii sau un roman care va trece proba timpului și va deveni unul clasic, Jumătatea Rea e o carte foarte distractivă și captivantă, care te prinde rapid de nici nu realizezi când ai trecut de prima sută de pagini.
Povestea lui Nathan, tânărul vrăjitor născut dintr-o mamă vrăjitoare albă și un tată vrăjitor negru, foarte temut și vânat de societatea vrăjitorilor albi pentru crimele comise, te ține cu sufletul la gură pentru că nu merge în linie dreaptă. Pornește dintr-un punct anume doar pentru a face un ocol înapoi în trecut, în fragedă pruncie și a continua povestea vieții sale până la vârsta de aproape șaptesprezece ani.
Vrăjitorii negri trebuie capturați, torturați ca apoi să fie exterminați de către Consiliul Vrăjitorilor Albi sau mai degrabă de către Vânătorii din cadrul acestuia, toate eforturile fiind concentrate pe prinderea lui Marcus, tatăl lui Nathan. Și de aici se naște conflictul exterior din cadrul romanului centrat pe lupta dintre bine și rău, în care balanța celor două forțe nu pare să reflecte, de fapt, adevărul, iar ideea de bine și de puritate a intențiilor Vrăjitorilor Albi e mereu pusă sub semnul întrebării.
Cât despre conflictul interior al personajului principal, acesta reiese din propriile dileme și lupte pe care le dă pornind de la cele două jumătăți de magie pe care e posibil să le fi moștenit și ce înseamnă asta pentru viitorul lui și pentru identitatea sa. Care parte va fi cea predominantă și îi va schimba statutul de semicod în vrăjitor în toată regula?
Și totuși, până aici nimic nou sub soare, dacă nu am fi avut parte și de subiecte actuale ca intimidarea și terorizarea lui Nathan de către frații O’Brien, problemă cu care se confruntă mulți adolescenți care nu par să se integreze sau să își găsească locul la școală sau între prieteni, apoi ar fi etichetarea superficială de către ceilalți pe baza aparențelor, și nu în cele din urmă, homosexualitatea unuia dintre personaje. Și puțini sunt autorii care își înzestrează personajele cu o latură sexuală, pe care chiar o prezintă, nu doar la care se face mai mult o aluzie fără a fi referită în mod explicit niciodată.
Ce mi-a plăcut cel mai mult la această carte, e că te prinde foarte ușor și toate întâmplările par firești, chiar și cu toată povestea stufoasă din spate, care aduce o explicație pentru starea de captiv în cușcă și de țintă a Consiliului a lui Nathan, nu plictisește. Începând cu partea a patra, acțiunea se precipită și romanul capătă tente de thriller pe care autoarea le folosește în favoarea sa pentru a își crea podul spre următoarea parte a trilogiei. Și aici intervine nemulțumirea – cartea se termină fix atunci când lucrurile deveneau interesante și eu eram complet cufundată în lumea vrăjitorilor și în lupta lor contra unei ținte care începea să îmi câștige simpatia și îmi puneam întrebări serioase legate de cine e cu adevărat „ăla rău” în toată povestea.
Iar cele 224 de zile din titlu la asta se referă, la cât mai e până apare al doilea volum al seriei în U.K., pe care probabil îl voi devora cu lăcomie.
Așa că, dacă vreți un roman ușurel dar nu superficial, cu un personaj multilateral dezvoltat, fără triunghiuri amoroase siropoase sau cu un subiect care nu face slalom printre problemele spinoase ale adolescenței, atunci „Jumătatea Rea” ar trebui să vă satisfacă pe deplin așteptările!
-
Plusuri
Felul în care este portretizat Nathan, cu toate dilemele și întrebările care îl macină, cu talentul și potențialul pe care îl ghicește în sine, cu pendularea între bine și rău, între reușită și înfrângere.
-
Recomandari
Celor pasionați de romane fantasy pentru adolescenți, ce tratează subiecte legate de paranormal într-un mod care nu este plictisitor și care nu denunță deznodământul încă de la primele douăzeci de pagini.