
Despre relaţiile dintre bărbaţi şi femei s-a scris încă de la începuturile biblice ale omenirii, tot de atunci datând şi primul conflict de cuplu, alături de prima eschivă de la asumarea răspunderii pentru greşeala făcută: după ce Adam şi Eva mănâncă din pomul cunoaşterii şi devin conştienţi de goliciunea lor, Adam dă vina pe Eva, iar Eva dă vina pe şarpe. În unele cazuri, asta se mai întâmplă şi în zilele noastre. Oricum, despre relaţii se va scrie şi după ce omenirea se va muta într-o altă galaxie şi cred că e o temă pe marginea căreia se poate discuta la infinit, fără o finalitate clară.
Cucul şi pupăza este cel de-al doilea volum al britanicului Will Self, fiind publicat la un an după debutul cu proză scurtă ”The Quantity Theory of Insanity” (1991). Deşi în aparenţă Cucul şi pupăza vorbeşte despre individualităţi, personajele principale sunt raportate mereu la relaţii, care în cazul de faţă sunt groteşti şi uneori prezentate de autor detaşat, fără pic de emoţie. Comunicarea, sau mai degrabă lipsa ei este unul din elementele care duc la degradarea personajelor.
[Citeste tot Articolul]