Un om sfârşit

Titlu: Un om sfârşit
Autor: Giovanni Papini
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2008
Traducere: Ştefan Augustin Doinaş
Numar pagini: 274
ISBN: 978-973-46-1349-6

Un om sfârşit este romanul descriptiv al unui peisaj mental. Îl integrez fără ezitare tot în sfera romanelor de idei, deşi el este deopotrivă un roman autobiografic. Pe mari distanţe, se dezvoltă ca un eseu despre întruparea, dezvoltarea, înălţarea şi ratarea unui spirit. M-am întrebat prin ce ţine acest roman curiozitatea trează în cititorul neobişnuit cu străfulgerări ori căutări filozofice. Căci nu există inserţii de amor, nici vreun suspans al intrigii, doar o căutare interioară neostoită. Iar răspunsul mi-a venit curând. Cititorul este extrem de implicat în tribulaţile eului-personaj de vreme ce acesta caută un adevăr. El, cititorul, vrea să afle dacă într-un final filozoful va descoperi sensul pe care îl caută.

Cartea pare să înceapă ca un bildungsroman cu prezentarea unui copil care şi-a refuzat declarativ şi practic copilăria. În afara sărăciei, nu chiar atât de neobişnuită pentru acele timpuri, nu este semnalată nicio traumă care să fi indus atâta tristeţe în aceste copil ce nu ştie zâmbi. O dată sau de două ori, pomeneşte de părinţii care nu par să îl înţeleagă, deşi îl iubesc. O sensibilitate infantilă exagerată şi enormitatea unui sentiment de insignifianţă se dezvoltă în inima sa în urma unei mărturisiri pe cât de pasagere, pe atât de semnificante: [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 12 COMENTARII si spune-ti parerea!