Unul dintre procesele cele mai importante pentru redefinirea noastră ca personalitate este cel educațional. Nu în zadar se afirmă faptul că învățăm cât trăim. Aș continua ideea, afirmând că trăim cât învățăm. A te opri din dezvoltarea empirică și teoretică înseamnă să stagnezi benevol.

Evident, nu ne putem deda constant meditațiilor filosofice sau încercărilor de a înțelege absolut tot ceea ce trăim sau experimentăm, dar, cu siguranță, putem încerca să ne redefinim viziunile prin intermediul educației de tip continuu.

Prin urmare, în acest text voi explora dimensiunea cărților care te pot stimula să înveți mai mult, dar, mai ales, calitativ, oferindu-ți noi perspective asupra realităților trecute, prezente și viitoare.

Prima carte pe această listă este volumul de eseuri O idee care ne sucește mințile, apărută la Editura Humanitas, în care se găsesc trei eseuri semnate de Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu și Horia – Roman Patapievici. Sunt la prima mea întâlnire cu acești grei ai filosofiei și gândirii naționale, dar maniera lor de expunere și de analiză m-a cucerit iremediabil. Fiecare eseu analizează impactul experiențelor din comunism asupra identității noastre și a raportării la fapte din trecut care par impardonabile.

Cel mai mult mi-a plăcut eseul semnat de Andrei Pleșu, fiind explicit, ancorat în viziuni clare și univoc. Gabriel Liiceanu mi s-a părut mult mai furios în textul său, sfidând postura academică în favoarea celei umane, ceea ce e de la sine înțeles o expresie a traumei colective prin care a trecut. Textul domnului Patapievici mi s-a părut elaborat, teoretic, cu implicații directe în studiul istoriei și politologiei.

De fapt, scriind aceste rânduri, înțeleg că volumul are probabil această structură din cauza plenitudinii subiectului, care nu poate fi abordat doar într-o manieră. Cert e că lectura mi-a stimulat curiozitatea să descopăr și alte titluri aferente acestui subiect.

Al doilea volum este cartea Manifestele sufragetelor, apărută la Editura Vellant, manualul funcțional și ideologic al curentului feminist. Seria de texte semnate de femei remarcante, înscrise în lupta pentru emancipare și drepturi, abordează cele mai diverse aspecte problematice, unele care nu-și pierd din actualitate chiar și acum, la distanță de decenii. Scrisă pe înțelesul oricui, mi se pare perfectă pentru începerea unor dezbateri proactive și logice, mai ales acum, într-o lume aflată în schimbare continuă.

Și ultima carte care, cred eu, incită la studiu este volumul Identități ucigașe de Amin Maalouf, tradusă la Editura Polirom. O carte-eseu scrisă excelent, convingător și pertinent, care vizează subiectul deloc facil al identității, în toată anvergura subiectului.

Actualitatea textului se revendică mai ales în cazul în care cititorul are astfel de probleme identitare, în special dacă vine dintr-un spațiu geografic, sociologic în care identitatea reprezintă motiv de luptă (n. r. Pentru mine, identitatea a fost mereu subiect de discuție, penrtu că vin dintr-o țară unde e dificil să te raportezi și racordezi la o anumită filieră, existând o multitudine de reminescențe din vremurile imperialismului rus).

Fiecare dintre cărțile sus-menționate pot fi începutul unui lung dialog despre orientare, intenție, culpabilitate și morală, toate pe fundalul unor idei dezrădăcinate sau înrădăcinate profund.