Mereu am fost de părere că romanele de mici dimensiuni sunt nevoite să aibă, de la bun început, o miză mare. Într-adevăr, Ilaria nu mizează pe amploare; cu puțin peste o sută șaptezeci de pagini, romanul reușește să concentreze și să condenseze „o cantitate” extraordinară de emoție și tensiune, de conflict și... devenire. Am citit cartea dintr-o singură suflare, dar sunt sigur că va rămâne cu mine mult timp de acum înainte. [Citeste tot Articolul]
Patti Callahan Henry revine cu o poveste care îmbină misterul literar, ficțiunea istorică, drama familială și farmecul poveștilor care „ne vorbesc” atât de frumos despre puterea imaginației. Povestea pe care a lăsat-o în urmă s-a simțit, dincolo de toate, ca o meditație delicată asupra absenței, a moștenirii emoționale și a legăturilor invizibile dintre mame și fiice construită cu sensibilitate și cu o atenție remarcabilă pentru atmosferă. [Citeste tot Articolul]
Și dulce, și amar este romanul în care simți, încă de la început, că urmează ceva foarte devastator, că urmează să îți provoace un „disconfort” emoțional constant, un disconfort intenționat și profund. Încă de la primele pagini înțelegi direcția în care se îndreaptă povestea și anticipezi dezastrul emoțional care se apropie. Cu toate acestea, este aproape imposibil să privești în altă parte. [Citeste tot Articolul]
Până la ultima pagină pornște de la o idee fermecătoare, cu parfum de comedie romantică literară: un bilet ascuns într-o carte, o librărie independentă din Seattle, oameni singuri aflați în căutarea unei conexiuni și o serie de neînțelegeri care pun în mișcare destine aparent incompatibile. [Citeste tot Articolul]
Colecția de Autori Români de la Editura Trei e unul dintre locurile cele mai ospitaliere pentru literatura contemporană autohtonă. Acolo au apărut, de-a lungul timpului, Ruxandra Novac și Bogdan Coșa, alături de Șerban Foarță și Andrei Ujică cu ediția a doua a faimoaselor Cantafabule. Texte pentru Phoenix, Cătălin Ceaușoglu cu Dezrădăcinați (proaspăt câștigător al premiului pentru roman în cadrul Galei Premiilor Observator Cultural, iar mai recent, și Cristina Demetrescu cu Vitraliu din fragmente de fantomă, Camelia Cavadia cu Dansează când îți vine să plângi sau Iulian Bocai cu Ciudata și înduioșătoarea viață a lui Priță Barsacu (o reeditare, după ce volumul a mai apărut la Editura Polirom) - cărți din registre diferite, legate, totuși, de un interes comun față de luciditate și față de ceea ce înseamnă să trăiești cu ochii deschiși. În această companie aleasă debutează acum și Dan Panaet, cu Oameni suntem. [Citeste tot Articolul]
Sunt cărți care îți plac, cărți care te fascinează și cărți care, în tăcere, te ajută să înțelegi lumea, să o descoși, să o vezi poate altfel. Mereu cu gândul la ea, carte laureată a Prix Goncourt în 2023, excelează la toate categoriile enumerate. Pur și simplu am adorat această bijuterie literară, dar mi-a fost imposibil să o citesc fără să mă opresc, din când în când, doar pentru a mă lăsa absorbit de frumusețea frazelor lui Jean‑Baptiste Andrea, de intensitatea sentimentelor pe care le trezește, de tragismul, dar și de măreția destinului lui Mimo și a Violei. Împreună, și totuși, parcă niciodată atingându-se, consumându-și iubirea... [Citeste tot Articolul]
Sunt cărți care te țin în priză și cărți care te țin în tăcere. 3300 de perechi de palme face parte din a doua categorie. Nu te lovește din prima, nu vine cu artificii. Vine cu ceva mai greu: cu întrebări. Cu o neliniște care rămâne și după ce închizi cartea. Și, sincer, nu știu dacă am citit în ultimii ani un roman românesc care să vorbească atât de direct, și totuși atât de fragil, despre relația noastră cu istoria. [Citeste tot Articolul]
Copyright ©2011 Bookblog.ro