bookblog.ro

Fabrica de lipici

Cele mai frumoase povestiri

Titlu: Cele mai frumoase povestiri
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2005
Traducere:
Numar pagini: 360
ISBN: 973-681-510-2

Dino Buzzati este un autor care a marcat literatura secolului XX printr-o scriitură limpede şi intensă. Prefer să o taxonomiez în acest fel, mai degrabă decât prin uzuala etichetă aplicată ei de către critică în general şi anume aceea de ,,fantastică’’. Cu nu puţini ani în urmă, când am citit Secretul Pădurii Bătrâne, îmi amintesc că volumul acela vechi care îmi ajunsese în mână nu avea vreo fotografie a autorului pe niciuna dintre coperte. În lipsa internetului încă neinventat şi a altor surse la îndemână, mi l-am imaginat pe Buzzati, care devenise subit unul dintre scriitorii mei favoriţi, ca pe un scriitor foarte a l’italienne, destins, bonom şi glumeţ. Abia de curând, revenind la el cu încântare şi cu ocazia cărţii de faţă, am descoperit două fotografii ale scriitorului în fluxul de nestăvilit al internetului. Mi s-a părut emblematic şi surprinzător profilul său sobru de efigie romană (Dino Buzzati a fost un aristocrat, după genealogia mamei sale, Alba Mantovani). Scriitorul este imortalizat cu o expresie concentrată, lipsită de orice facilă jovialitate. Mi se pare abia acum, în fine, că exact aceasta este portretizarea adecvată specificului operei sale.
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 5 COMENTARII si spune-ti parerea!

Paddy Clarke ha,ha,ha

Titlu: Paddy Clarke ha,ha,ha
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2007
Traducere:
Numar pagini: 391
ISBN: 978-973-46-0614-6

Într-o fascinaţie absurdă de lumină şi întuneric, recunosc. E o lectură ce-ar putea curge liniştit şi pe beznă. Sau într-o altă ordine de idei, se poate şi printre gene, cu ochii semi-deschişi, sau semi-închişi depinzând de cum priveşti ideea. Şi asta desigur datorită unei fluenţe remarcabile a stilului. E o curgere lizibilă şi totuşi surprinzătoare. Nu te poţi pierde în monologuri absurde, în descrieri detaliate infinitezimal, în acţiuni covârşitoare sau dueluri expansive şi expansioniste căci nu sunt prezente, dar nici nu poţi remarca o dinamică neîndoielnică. Un text sinusoidal de o fineţe remarcabilă a situaţiei şi a apogeului acesteia. Totul este filtrat de un protagonist cu un limbaj demn de obişnuit, de conformism, de ordinar. Şi cu toate acestea, dă senzaţia unui text înscris într-un curent al minimalismului literar (existent sau inexistent) doar prin intenţia de a construi atmosfera prin replici tăioase, slab descriptive dar precise şi printr-o imaginaţie simplistă colorată de un formă de exprimare clară, pur subiectivă , cu tendinţă „de cartier” sau „de baltă” (referire autohtonă). Prin această caracteristică infantilă a limbajului se creează prezumpţia de credibilitate a textului, un discurs categoric a unui protagonist de 10 ani, fără o viziune omniscientă, înzestrat doar cu aria sa vizuală ce lasă senzaţia până în ultimele pagini că va avea aceeaşi vârstă o eternitate.
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 3 COMENTARII si spune-ti parerea!

Zaira

Titlu: Zaira
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2010
Traducere:
Numar pagini: 472
ISBN: 978-973-46-1600-8

O imagine de copertă livresc-modernă, în înţelesul interbelic al termenului, deschide romanul Zaira al lui Cătălin Dorian Florescu. Ni se insinuează instantaneu ideea călătoriei care va fi unul din cele două motoare tematice ale cărţii. O carte fluentă, coerentă şi interesantă de altfel, parcursă cu febrilitatea unui film bine construit.

Povestea este spusă de însăşi Zaira, o păpuşăreasă româncă ajunsă pe la jumătatea vieţii în America. Călătoria vieţii sale a început în interbelic, la Strehaia, pe moşia Izvorenilor unde totul este îmbelşugat şi fumos mai puţin absenţa mamei. Zaira este o entuziastă şi o fire îndărătnică, aşa cum o demonstrează şi naşterea sa, petrecută brusc în gară, deoarece cocheta sa mamă a cerut să-i fie legat corsetul prea strâns. Crescută de o familie iubitoare, dar neconvenţională, în absenţa tatălui ofiţer în misiune şi a mondenei sale mame, Zaira Izvoreanu îl are pe post de surogat de tată pe vărul său, Zizi. Acesta o deprinde cu teatrul de păpuşi pe care îl improvizează de unul singur de dragul fetiţei un pic cam triste.

[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 6 COMENTARII si spune-ti parerea!

O zi perfectă

Titlu: O zi perfectă
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2007
Traducere:
Numar pagini: 513
ISBN: 978-973-46-0619-1

Filmări cu camera în mână

Roma - populată, aș spune bântuită, de membrii unei rase (con)damnate: o specie de oameni absolut obișnuiți, recognoscibili; portrete ce ne sunt familiare, fie că fac parte din clasele avute, fie că-s din cele „asuprite”, zise defavorizate. Oameni simpli. Damnați cu toții, supuși fatalității aceluiași blestem primordial: de a-și face repede uitată inocența primilor ani ai vieții, de-a deveni oportuniști, respingători, înrăiți. Maturi cu colții bine șlefuiți de „civilizație”. Năpădiți de răul intrinsec, pe care fiecare individ îl revarsă, socialmente, în lume, primindu-l apoi, în plină inimă, cu o putere de distrugere înzecită - dinspre lume înspre el.

Polițistul decăzut, divorțat cu scandal, trimis acum slugă (bodyguard) la un politician în amurg de carieră, care, la rându-i, este ilustrul tată al unui graffitian proscris, fugit de acasă, adept orb al revoluției permanente și amant discret, cast și timid al mamei sale vitrege – o femeie încă tânără, ce-și realizează sub ochii noștri ratarea, consfințindu-și-o cu încă o sarcină „dorită”. Și Emma, senzuala mamă quadragenară, care se aruncase cu voluptate în ademenirile false, dar irefuzabile ale celei de-a doua tinereți. Și copiii lor fără copilărie...
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 8 COMENTARII si spune-ti parerea!

Un om sfârşit

Titlu: Un om sfârşit
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2008
Traducere:
Numar pagini: 274
ISBN: 978-973-46-1349-6

Un om sfârşit este romanul descriptiv al unui peisaj mental. Îl integrez fără ezitare tot în sfera romanelor de idei, deşi el este deopotrivă un roman autobiografic. Pe mari distanţe, se dezvoltă ca un eseu despre întruparea, dezvoltarea, înălţarea şi ratarea unui spirit. M-am întrebat prin ce ţine acest roman curiozitatea trează în cititorul neobişnuit cu străfulgerări ori căutări filozofice. Căci nu există inserţii de amor, nici vreun suspans al intrigii, doar o căutare interioară neostoită. Iar răspunsul mi-a venit curând. Cititorul este extrem de implicat în tribulaţile eului-personaj de vreme ce acesta caută un adevăr. El, cititorul, vrea să afle dacă într-un final filozoful va descoperi sensul pe care îl caută.

Cartea pare să înceapă ca un bildungsroman cu prezentarea unui copil care şi-a refuzat declarativ şi practic copilăria. În afara sărăciei, nu chiar atât de neobişnuită pentru acele timpuri, nu este semnalată nicio traumă care să fi indus atâta tristeţe în aceste copil ce nu ştie zâmbi. O dată sau de două ori, pomeneşte de părinţii care nu par să îl înţeleagă, deşi îl iubesc. O sensibilitate infantilă exagerată şi enormitatea unui sentiment de insignifianţă se dezvoltă în inima sa în urma unei mărturisiri pe cât de pasagere, pe atât de semnificante: [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 12 COMENTARII si spune-ti parerea!

Nebulon

Titlu: Nebulon
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2005
Numar pagini: 328
ISBN: 973-681-883-7

Nebulon este a doua mea întâlnire epică cu Ruxandra Cesereanu. Să vă relatez cum s-a desfăşurat, vorba vine, cea dintâi. Eram în anul întâi la Litere, în chiar minunata clădire cu bufniţe, subsoluri, mansarde, spirite şi curte interioară vegetal-umbroasă a facultăţii din Cluj. Era o pauză dintr-o lună mai, ne aflam pe holuri, când am simţit o rumoare ca a vântului printr-un lan de grâu verde: „Ia te uită, ştii cine e? E Ruxandra Cesereanu.” Iar Ruxandra Cesereanu trecea...ca prin aer, printre noi. Cu un zâmbet complice, cu o privire hipnotică, adiind cu nişte cercei exotici şi plutind într-un vag nor de indeniabil parfum. Măi să fie, ce mişto e să fii Ruxandra Cesereanu, mi-am zis.

N-am mai văzut-o niciodată de atunci, fireşte. O mai ghiceam uneori, în eter, în minunatele şi alchimicele seri de seminar mentorate de către Corin Braga. Dar iată că misterul ei mi-a fost în parte dezvăluit în cartea sa de proză, Nebulon. Nu am merite de mare chiromantă ori de hermeneută afirmând că am înţeles-o pe autoarea cărţii, în fine abia acum, intrând pe uşa secretă a acestei lecturi. Nu îmi arog niciun merit, de vreme ce însăşi Ruxandra Cesereanu lasă intenţionat uşa deschisă spre misterul fantasmelor şi al vieţii sale mentale. Unde aţi mai întâlnit de curând atâta sinceritate: „Nebulon pare să fie spovedania mea nedusă la psihanalist.”`(p. 228)
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 3 COMENTARII si spune-ti parerea!

Geniul şi zeiţa

Titlu: Geniul şi zeiţa
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2009
Traducere:
Numar pagini: 208
ISBN: 978-973-46-1330-4

Dacă v-aţi întrebat vreodată ce motivaţie o împinge pe o femeie la adulter, vă sugerez să începeţi cu lectura micului roman mare Geniul şi zeiţa de Aldous Huxley. În ilustrarea acestui fapt, aş aminti că există un punct în care literatura se întâlneşte cu experienţa, în altul cu biologia, într-altul cu psihologia. Şi am putea îndelung continua, mutatis mutandis, dezvoltând celebra expresie a lui Ion Barbu, matematician la origine, care sugestiona că există un punct în care poezia se întâlneşte cu geometria. După ce l-am citit pe Aldous Huxley, un simpatizant al ştiinţelor tot exacte, cu romanul amintit, aş putea afirma cu tărie că există deopotrivă un punct, necunoscut mie până acum, în care literatura se întâlneşte cu fizica. Căci lui Huxley îi reuşeşte performanţa de a explica o scenă de dragoste printr-o teoremă a fizicii, adaptată unui text literar.
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 8 COMENTARII si spune-ti parerea!

Copyright ©2011 Bookblog.ro