Orice aș scrie despre romanul lui Nino Haratischwili, A opta viață (Pentru Brilka), știu că ar suna mult prea lipsit de esență. Mult prea „plat”, mult prea departe de ce înseamnă, cu adevărat, să citești romanul în sine. Să-l simți. Să-l strângi la piept și să îți spui că, într-adevăr, asta este literatură de calitate, iar aceasta este cartea care ți-a arătat, poate mai mult decât oricare alta, ce înseamnă puterea cuvântului și talentul literar.
Pentru mine, va rămâne una dintre cele mai bune cărți citite vreodată, cu siguranță intră în topul favoritelor de anul acesta. Nu am mai citit vreodată ceva atât de complex, iar aceasta este prima carte, cu peste 900 de pagini, pe care am citit-o până acum. [Citeste tot Articolul]
Încă nu mi-am oferit îndeajuns de mult timp pentru a putea medita, așa cum trebuie, la motivele pentru care am iubit această carte. Pentru a medita la toate motivele care m-au făcut să resimt totul atât de intens, atât de profund.
Oare s-ar datora acest lucru faptului că Paradis este un roman istoric care a reușit să mă pună față în față cu o realitate pe care n-aș putea-o accepta vreodată? Oare s-ar datora acest lucru faptului că reușește să creeze povești palpabile, cu o forță evocatoare impresionantă? [Citeste tot Articolul]
„Ce este somnul? Ce este veghea? Winkler își studie imaginea în oglindă și-și dădu seama că nu era sigur dacă atunci visa - oare din clipă în clipă avea să se trezească și să pornească altundeva? Oare umbla în somn chiar atunci? (...) Teroarea somnului nu era mai bună decât teroarea trezirii. Mâinile lui păreau unelte palide, străine, nu ale lui.” [Citeste tot Articolul]
Despre Ann Patchett nu știam prea multe înainte să-mi ajungă pe mâini Casa Olandeză așa că nu am cine știe ce preambul pretențios de făcut sau elogii de adus. M-a convins să îi dau o șansă coperta patru și faptul că a fost roman finalist la Pulizer Prize for Fiction 2020, pe principiul: dacă altora le-a plăcut poate o să-mi placă și mie. Și nu m-am înșelat. [Citeste tot Articolul]
Sebastian Faulks este un autor mai puțin cunoscut în România. Britanicul se remarcă, în primul rând, ca jurnalist, devenind primul editor literar al prestigiosului „The Independent”, în 1986. Cu doi ani mai devreme, însă, publica primul său roman, „A Trick of the Light”, iar trei ani mai târziu, „The Girl at the Lion d’Or” – care, a cărui acțiune, precum în „Birdsong” („Cântecul păsărilor”), se petrece în Franța. În 1993 a apărut „Birdsong”, care a înregistrat un succes imens, determinându-l pe Faulks să renunțe la jurnalism și să aleagă o carieră de scriitor „full-time”. De atunci, a publicat opt romane, printre cele mai recente numărându-se și continuări ale seriei James Bond sau ale îndrăgitei serii cu Jeeves, aparținând lui P. G. Wodehouse. [Citeste tot Articolul]
Scriitoarea Tracy Chevalier îmi este cunoscută datorită unor romane precum „Ultima fugară”, „Doamna și licornul” și „Fata cu cercel de perlă”. Toate cărți deosebite, fiindcă autoarea are o capacitate excepțională de a recrea atmosfera și societatea vremurilor în care trăiesc personajele ei. Așa că atunci când am văzut o nouă apariție sub semnătura ei, am spus că nu trebuie să o ratez. [Citeste tot Articolul]
Cred că Elena Ferrante este o femeie, ar fi greu să întâlnim atât de multă sensibilitate la un autor bărbat. Spun cred pentru că, așa cum probabil știți cu toții, Elena Ferrante este doar un pseudonim, autoarea nu și-a dezvăluit încă identitatea pentru a nu fi în centrul ateției, pentru a-și păstra viața personală. Există o mulțime de supoziții pe tema identității, dar nimeni nu știe cine este cu adevărat. Indicii, reale sau false, găsiți cu siguranță pe site-urile care se ocupă cu preponderență de aceste aspecte. [Citeste tot Articolul]
Copyright ©2011 Bookblog.ro