Valérie Perrin ne invită - din nouuu, pentru că a găsit „rețeta câștigătoare” - într-un roman-frescă în care scrie pe mozaicul unor vieți ce se intersectează, a unor povești ce se întind peste decenii și, evident, ajung să se întrepătrundă într-un mod aparte, extrem de emoționant. [Citeste tot Articolul]
Publicat în 1970, la șaisprezece ani distanță de mult mai celebrul roman Împăratul muștelor al lui William Golding, ca un răspuns de pe cealaltă coastă a Atlanticului, Binecuvântați animalele și copiii, a devenit instantaneu un bestseller și un clasic. Ecranizat în 1971, în regia lui Stanley Kramer, romanul spune o poveste despre maturizare și inadaptare. [Citeste tot Articolul]
Orice aș scrie despre romanul lui Nino Haratischwili, A opta viață (Pentru Brilka), știu că ar suna mult prea lipsit de esență. Mult prea „plat”, mult prea departe de ce înseamnă, cu adevărat, să citești romanul în sine. Să-l simți. Să-l strângi la piept și să îți spui că, într-adevăr, asta este literatură de calitate, iar aceasta este cartea care ți-a arătat, poate mai mult decât oricare alta, ce înseamnă puterea cuvântului și talentul literar.
Pentru mine, va rămâne una dintre cele mai bune cărți citite vreodată, cu siguranță intră în topul favoritelor de anul acesta. Nu am mai citit vreodată ceva atât de complex, iar aceasta este prima carte, cu peste 900 de pagini, pe care am citit-o până acum. [Citeste tot Articolul]
Încă nu mi-am oferit îndeajuns de mult timp pentru a putea medita, așa cum trebuie, la motivele pentru care am iubit această carte. Pentru a medita la toate motivele care m-au făcut să resimt totul atât de intens, atât de profund.
Oare s-ar datora acest lucru faptului că Paradis este un roman istoric care a reușit să mă pună față în față cu o realitate pe care n-aș putea-o accepta vreodată? Oare s-ar datora acest lucru faptului că reușește să creeze povești palpabile, cu o forță evocatoare impresionantă? [Citeste tot Articolul]
„Ce este somnul? Ce este veghea? Winkler își studie imaginea în oglindă și-și dădu seama că nu era sigur dacă atunci visa - oare din clipă în clipă avea să se trezească și să pornească altundeva? Oare umbla în somn chiar atunci? (...) Teroarea somnului nu era mai bună decât teroarea trezirii. Mâinile lui păreau unelte palide, străine, nu ale lui.” [Citeste tot Articolul]
Despre Ann Patchett nu știam prea multe înainte să-mi ajungă pe mâini Casa Olandeză așa că nu am cine știe ce preambul pretențios de făcut sau elogii de adus. M-a convins să îi dau o șansă coperta patru și faptul că a fost roman finalist la Pulizer Prize for Fiction 2020, pe principiul: dacă altora le-a plăcut poate o să-mi placă și mie. Și nu m-am înșelat. [Citeste tot Articolul]
Sebastian Faulks este un autor mai puțin cunoscut în România. Britanicul se remarcă, în primul rând, ca jurnalist, devenind primul editor literar al prestigiosului „The Independent”, în 1986. Cu doi ani mai devreme, însă, publica primul său roman, „A Trick of the Light”, iar trei ani mai târziu, „The Girl at the Lion d’Or” – care, a cărui acțiune, precum în „Birdsong” („Cântecul păsărilor”), se petrece în Franța. În 1993 a apărut „Birdsong”, care a înregistrat un succes imens, determinându-l pe Faulks să renunțe la jurnalism și să aleagă o carieră de scriitor „full-time”. De atunci, a publicat opt romane, printre cele mai recente numărându-se și continuări ale seriei James Bond sau ale îndrăgitei serii cu Jeeves, aparținând lui P. G. Wodehouse. [Citeste tot Articolul]
Copyright ©2011 Bookblog.ro
