Titlu: Binecuvântați animalele și copiii
Autor: Glendon Swarthout
Rating:
Editura: Humanitas Fiction
Anul aparitiei: 2025
Traducere: Zoe Manolescu
Numar pagini: 184
ISBN: 978-606-097-532-8

Publicat în 1970, la șaisprezece ani distanță de mult mai celebrul roman Împăratul muștelor al lui William Golding, ca un răspuns de pe cealaltă coastă a Atlanticului, Binecuvântați animalele și copiii, a devenit instantaneu un bestseller și un clasic. Ecranizat în 1971, în regia lui Stanley Kramer, romanul spune o poveste despre maturizare și inadaptare.

Considerat de critică un răspuns american la Împăratul muștelor de William Golding, el continuă să fie de o acută actualitate, aducând în discuție teme precum cultura violenței, supraviețuirea într-un mediu ostil și drepturile animalelor (descrierea editurii). Și tot din descrierea editurii: Nominalizată la Premiul Pulitzer, cartea a marcat, alături de film și de melodia cu același titlu, înregistrată de grupul The Carpenters, o întreagă generație care a contestat legea celui mai puternic.

Cartea urmărește povestea unui grup de adolescenți marginalizați, care găsesc puterea să se alieze și să facă front comun în fața brutalității deja banale a societății.

Facem cunoștință cu un grup de șase băieți tineri proveniți din medii diferite, dar uniți prin sentimentele lor de singurătate, frustrare și neajutorare. Ei provin dintr-un orășel mic din Wyoming și sunt adesea excluși de ceilalți și de autorități. Aflăm toate astea prin desele plonjări în viețile lor de dinainte de momentul povestirii, prin intermediul unor flashbackuri, să le numim așa, ce încearcă să facă lumină asupra modului în care tinerii au devenit cum sunt acum.

Cotton este liderul grupului, cel mai matur dintre ei (prea mare ca să mai viseze urât), Teft, un delincvent carismatic, cu o lungă istorie de măgării meschine, Goodenow, cel care face în pat și are o dependență aproape malignă de mama sa, Shecker, gras și îndărătnic, care se folosește de originea evreiască a tatălui său pentru a poza în victimă, și pe cei doi frați Lally, Lally 1 și Lally 2, Billy și Stephen, produsul unei neglijențe criminale din partea părinților, cu rezultate evidente.

Intriga și ceea ce conduce de fapt și la deznodământul abrupt se concentrează în jurul comportamentului brutal față de animale și a modului în care autoritățile și cultura locală tolerează cruzimea. Grupul este martor la abuzurile asupra animalelor la ferma locală la care sunt trimiși în vizită și devine totodată conștient de cruzimea umană, inclusiv de situații de abuz și injustiție socială. Și astfel, într-o încercare de a-și demonstra curajul și de a combate răul, băieții decid să ia măsuri și să salveze treizeci de bizoni ce urmează să fie măcelăriți în cadrul unei sesiuni de vânătoare sportivă.

Recrutarea pentru tabăra de băieții Box Canyon se făcea din suburbiile bogate ale marilor orașe din Est și din Vestul Mijlociu și se limita, cu rare excepții, la băieți între treisprezece și paisprezece ani, taxa pentru o serie de opt săptămâni, de la sfârșitul lui iunie până la sfârșitul lui august, era de o mie șase sute de dolari, plus biletul de avion: ,,Trimiteți-ne un băiat și vă vom trimite un cowboy!” – așa suna lozinca taberei. În acest scop toți cei din tabără primeau câte un cal pe care să-l călărească și de care să aibă grijă. Adevăratul mijloc pentru atingerea scopului propus era însă spiritul de întrecere. Puteau să vină niște băiețandri necopți, cocoloșiți, ahtiați după televizor, cu un caracter nedefinit, dar la plecare erau bărbați în devenire. Spiritul competitiv trebuia să-i cizeleze și să-i înalțe. Puteau să fie prunci cu colici, dar în opt săptămâni și contra sumei de o mie șase sute de dolari, spiritul competitiv reprezenta garanția că marfa pe care părinții o cumpăraseră și o achitaseră va fi livrată: trei duzini de oameni din Vestul Sălbatic, trași ca prin inel, crunți la privire, tăbăciți, iuți la mânie, zgârciți la vorbă.

Partida în sine cade totuși în umbră, ea fiind doar declanșatorul. Pentru că și aici, la fel ca în multe alte cazuri, avem de-a face cu o situație gen călătoria este mai importantă decât destinația. Copiii, marginalizați, dați la o parte, exilați, respinși de societate în general și de părinți și ceilalți membri ai taberei – de la instructori și până la ceilalți copii – în special, simt că trebuie să ia măsuri când văd o asemenea nedreptate, animale lipsite de apărare trimise la moarte sub pretextul unei partide de vânătoare ce aduce cu pescuitul într-un butoi, și se transformă în unii dintre primii activiști de mediu din literatură. Trăgând astfel și unul dintre primele semnale de alarmă asupra drepturilor animalelor și a nevoii de a fi protejate în fața unor acte de cruzime inutilă.

Nu spun cum se termină povestea, spun doar că există, totuși, speranță. Băieții, chiar dacă sunt marginalizați, reușesc, prin gesturile lor, să atragă atenția comunității asupra cruzimii la adresa unor animale nevinovate și să dea un exemplu de curaj moral. Iar mesajul pe care l-am desprins eu ar fi acela că indivizii, chiar și cei mai tineri și aparent lipsiți de putere, pot face diferența dacă acționează cu curaj și sunt mânați de compasiune. Swarthout transmite ideea că binele trebuie apărat cu orice preț, chiar și punându-ți propria viață în pericol, și că schimbarea vine mai ales de la cei care sunt dispuși să se opună forțelor răului.