Enciclopedia societăţilor secrete şi a istoriei ascunse
Scris de Raluca Alexe • 6 October 2009 • in categoria Istorie
Autor: John Michael Greer
Rating:
Editura: ALL
Anul aparitiei: 2009
Traducere: Alina Țigău
Numar pagini: 610
ISBN: 973-571-782-7
Nu ştiu despre voi, dar cred că veţi fi de acord cu mine dacă spun că, atunci când vine vorba despre o carte (că doar despre cărţi vorbim aici), prima impresie contează. Fie că o alegem din librărie, fie că o răsfoim la un prieten sau doar o privim la un anticariat, ne formăm o imagine şi un set de aşteptări. E adevărat că un cititor care nu este superficial priveşte mai departe de aspect şi de cele câteva fraze prinse în zborul ochiului. Însă forma cărţii (şi nu mă refer aici la cea geometrică) are o importanţă destul de mare în luarea unei decizii.
Aşa mi s-a întâmplat cu cartea de faţă. Având experienţa câtorva cărţi în format de buzunar despre mistere, m-am trezit gândindu-mă că aceasta, fiind o enciclopedie de 600 de pagini, probabil că are o autoritate mai mare. Imaginea iniţială despre care vorbeam. Aşa că am căutat repede să văd cine a scris-o, sperând că măcar de data aceasta să fie unul din profesorii aceia universitari al căror cuvânt e pe undeva prin apropierea literei de lege. Desigur că m-am înşelat- aşa cum spunea şi William Rubinstein în Mistere ale istoriei, universitarii vor fi rareori preocupaţi de secrete şi ascunzişuri. Pe de altă parte, istoricii amatori, printre care se numără şi Greer, au o "nişă" de care sunt preocupaţi şi în care sunt "mai specialisti" decât istoricii oficiali.
Cu diferenţa că de data aceasta Greer nu este chiar un amator: este "ocultist practicant, Mare arhidruid al Ordinului Antic al Druizilor din America şi deţine gradul 32 în Francmasonerie". Luând toate cele de mai sus în considerare, m-am hotărât să îi dau o şansă.
Ce mi-a atras atenţia din primul moment a fost sentimentul că mă aflam pe Wikipedia. Dacă un articol are 6 paragrafe, măcar 4 dintre ele vor trimite la alte articole de la altă literă. În felul acesta, Francmasoneria, de exemplu, nu are doar patru pagini ci ceva mai mult decât atât. Din păcate însă (?) hârtia nu îţi oferă aceleaşi avantaje precum hypertextul, aşa că unii termeni rămân neexplicaţi.
Însă articolele sunt scrise într-un limbaj destul de accesibil, astfel încât să poată fi înţelese de cei mai mulţi. Ce mi-e clar, pe de altă parte, este faptul că trebuie să fii de-a dreptul pasionat de societăţile secrete pentru a citi cartea din scoarţă în scoarţă. Altfel, dacă nu vrei să ştii amănunte despre grupări ca Fraternitas Rosae Crucis, Fraţii Internaţionali sau Ordinul Îmbunătăţit al Bărbaţilor Roşii, îţi rămâne o bucăţică din carte despre continente dispărute, tot felul de simboluri, Insula Paştelui şi diverse personalităţi.
Nu vă voi povesti acum despre toate sectele, culturile, grupurile sau societăţile care apar în carte. Ce va voi spune însă este o clasificare pe care m-am bucurat să o aflu, legată de tipurile de societăţi secrete. Ele sunt: frăţeşti (axate pe ajutorul dat de membri unii altora), politice (cele care încearcă să influenţeze guvernele), revoluţionare (care vor să dea jos guvernele), criminale (care se ocupă cu crima organizată) şi oculte (care se ocupă cu practica magică şi spirituală). Bineninteles că există combinaţii între categoriile acestea sau societăţi care nu prea se încadrează în nici una, însă ceea ce este important este faptul că acum am câteva cunoştinţe generale legate de aceasta parte a istoriei. Mai departe, dacă aş fi pasionată, aş începe să citesc bibliografia indicată de autor.
Citeste cele 8 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
-
In general, enciclopediile nu sunt citite din scoarta in scoarta ci sunt folosite ca puncte de referinta, ca puncte de prim contact cu un subiect anume. De aici, asa cum recomanzi si tu, se trece la o bibliografie mai specializata, de obicei sugerata la sfarsitul cartii.
-
O carte pe care mi-ar placea sa am in biblioteca! Astept ce astept, daca nu mi-o doneaza nimeni va trebui sa o cumpar. :D
boldea spune:
7 October 2009 | 8:35 am
cartile de genul “enciclopedia societatilor secrete” sau “francmasoneria in imagini” se adreseaza din start unui public larg format din oameni fara experienta. de ce?
pai o enciclopedie a societatilor secrete presupune faptul ca aceste societati secrete exista. in momentul in care tu scrii o pseudoenciclopedie despre ele, guess what – nu mai sunt secrete. sunt doar niste societati. si societatile nu fascineaza prin nimic. ca te imbraci in cavaler si te duci la intruniri cu sabia, foarte bine, dar asta fac si fanii star wars la ale lor “conventions”.
sa scrii despre ceva misterios inseamna sa-l reduci la banal – vezi blaga.
sa scrii despre o scriere despre ceva misterios, ca recenzie… asta inseamna bookblog, cel mai tare site cultural din romania for kids 3 and above.