Titlu: Despre Grace
Autor: Anthony Doerr
Rating:
Editura: Humanitas Fiction
Anul aparitiei: 2021
Traducere: Cornelia Dumitru
Numar pagini: 435
ISBN: 978-606-779-778-7

„Ce este somnul? Ce este veghea? Winkler își studie imaginea în oglindă și-și dădu seama că nu era sigur dacă atunci visa - oare din clipă în clipă avea să se trezească și să pornească altundeva? Oare umbla în somn chiar atunci? (...) Teroarea somnului nu era mai bună decât teroarea trezirii. Mâinile lui păreau unelte palide, străine, nu ale lui.”

Romanul de debut semnat de Anthony Doerr - mult mai cunoscut pentru „Toată lumina pe care nu o putem vedea” - ne invită într-o călătorie peste ape și peste timpuri. Căci personajul nostru principal, David Winkler, trăiește sub teroarea unei cunoașteri pe care oamenii spun că și-o doresc adesea, dar care iată că e o povară greu de purtat: a vedea viitorul. Nu oricum, ci a visa momente critice din viața celor din jur.

Atunci când David își visează fetița nou-născută, pe Grace, murind, alege să fugă cât mai departe într-un act de curaj și lașitate, începând o incursiune în „darul” primit, realitatea care ne înconjoară și realitatea din interiorul său. Cu fiecare loc în care personajul ajunge (Caraibe, Alaska, New Mexico etc.), cu fiecare persoană pe care o întâlnește, cu fiecare climă pe care o explorează (avem de-a face cu un om de știință, totuși!), David învață că viitorul își are limitele, așa cum timpul își are limitele, iar viața nu e niciodată ceea ce pare.

Doerr construiește lumi delicate, inspirându-se din mediul natural cu formele și regulile sale, pentru a-și pune personajele să observe ceea ce trăiesc și să aleagă dacă vor să își testeze limitele — de la limitele fizice în spații precum Alaska sau deșertul american, la limitele psihologice și spirituale prin alegerea de a încerca din nou, a căuta ispășirea, a crede că viitorul poate fi schimbat.

Despre Grace este un roman-metaforă, în care apa, pământul, insectele, nisipul devin învățătorii unui personaj care îmbrățișează până la epuizare legile fizice și care trebuie să își asume să trăiască: „Nopțile simplifică lucrurile, cred eu. Aici (mai mult decât la Anchorage, din câte-mi amintesc) nu ducem lipsă de nopți. La solstițiu n-am avut decât trei ore și cincizeci și unu de minute de lumină. Soarele nici măcar nu s-a înălțat peste vârful copacilor. (...) În ultimă instanță, când nu mai ai nimic de pierdut, îți dai seama că, deși lumea poate să fie gentilă cu tine și să-ți reveleze frumusețea ei prin crăpăturile subțiri din toate lucrurile, în final sau te va accepta, sau nu te va accepta, nu e pe tocmeală.”

Cu un lirism aparte, o atenție pentru construcții simetrice, dar și o fluiditate a narațiunii, Doerr construiește o lume care ne provoacă să nu acceptăm nimic la prima impresie: nici timp, nici realitate, nici conștiință.

• Plusuri

  Scriitura sensibilă și puternică în același timp, scrisorile personajului principal, răsturnările de situație create cu realism și naturalețe

• Recomandari

  Celor ce iubesc natura, călătoriile și romanele inițiatice.