Titlu: Cântecul păsărilor
Autor: Sebastian Faulks
Rating:
Editura: Litera
Anul aparitiei: 2014
Traducere: Justina Bandol
Numar pagini: 622
ISBN: 978-606-741-204-8

Sebastian Faulks este un autor mai puțin cunoscut în România. Britanicul se remarcă, în primul rând, ca jurnalist, devenind primul editor literar al prestigiosului „The Independent”, în 1986. Cu doi ani mai devreme, însă, publica primul său roman, „A Trick of the Light”, iar trei ani mai târziu, „The Girl at the Lion d’Or” – care, a cărui acțiune, precum în „Birdsong” („Cântecul păsărilor”), se petrece în Franța. În 1993 a apărut „Birdsong”, care a înregistrat un succes imens, determinându-l pe Faulks să renunțe la jurnalism și să aleagă o carieră de scriitor „full-time”. De atunci, a publicat opt romane, printre cele mai recente numărându-se și continuări ale seriei James Bond sau ale îndrăgitei serii cu Jeeves, aparținând lui P. G. Wodehouse.

În prezent, Faulks apare adesea la posturile de radio și televiziune britanice. Printre altele, a prezentat un serial BBC Two în patru părți, numit „Faulks on Fiction” (Faulks despre ficțiune), un studiu personal al romanului britanic și al personajelor sale. Ulterior, a scris și o carte în care a reunit toate aspectele discutate în cadrul serialului. Numit de „Sunday Telegraph” Unul dintre cei mai impresionanți romancieri ai generației sale… a cărui autoritate crește cu fiecare carte, menționează printre plăcerile personale tenisul și vinul, și viața sa de familie îi include soția, pe Veronica, și pe cei trei copii, William, Arthur și Holly.

Ideea de bază a lui Faulks a fost să arate publicului ce înseamnă războiul prin ochii veteranilor. Tocmai de aceea, în prefața romanului, autorul explică, pe larg, geneza sa, și motivele care l-au determinat să studieze în profunzime tema traumelor de război și a felului în care acestea influențează și „croiesc” acțiunile și reacțiile oamenilor. Criticii s-au grăbit să compare romanul cu „Ispășire” (Atonement) a lui Ian McEwan, de exemplu, însă, personal, nu am găsit multe similitudini între cele două, cu excepția, firește, a războiului.

Teoretic, „Cântecul păsărilor” face parte dintr-o pseudo-trilogie, împreună cu deja pomenita „The Girl at the Lion d’Or” și cu „Charlotte Gray”. A fost adaptat și în trei versiuni: una pentru radio, în 1997, una pentru teatru, în 2010, și una pentru televiziune, în 2012, pentru ce alt post dacă nu pentru BBC? Fanii actorilor Eddie Redmayne (cunoscut mai ales pentru rolul recent din „Fantastic Beasts and Where To Fiind Them”) și Clémence Poésy (dacă doriți, voi menționa rolul Fleur, dintr-o serie conexă, și anume „Harry Potter”, firește!) vor fi încântați să îi descopere pe cei doi în rolurile protagoniștilor, al lui Stephen și al femeii de care se îndrăgostește, sfidând convențiile sociale și morale, Isabelle.

Firul narativ îl urmărește pe Stephen din tinerețe, când ajunge să locuiască și să învețe de la un producător francez de textile, cunoscând-o și pe soția acestuia, Isabelle. Aceasta este nefericită în căsnicie, suferă din cauza izbucnirilor violente ale soțului, și începe o relație clandestină cu Stephen, care generează o suită dramatică de răsturnări de situație. Câțiva ani mai târziu, îl regăsim pe Stephen, ca locotenent în armata britanică, iar cititorul are parte de perspectiva acestuia asupra bătăliilor de pe Somme, dar și de la Messines, lângă Ypres. Subiectele recurente sunt camaraderia și micile tragedii personale, care se pierd în imensa tragedie a conflagrației; povestea lui Stephen se împletește, în această perioadă, cu cea a lui Jack Firebrace, un miner angajat de Compania de Ingineri a Regatului Britanic pentru a asculta inamicul și a amplasa mine în tranșeele acestuia.

De aici, lucrurile se complică și narațiunea devine mai dificil de urmărit, fiindcă planul se modifică și se concentrează asupra nepoatei lui Stephen, Elizabeth Benson, care găsește jurnalele bunicului său și citește despre experiențele sale de pe Marna, de la Verdun și de pe Somme. Viața lui Elizabeth nu este deloc mai puțin complicată decât a acestuia: este într-o relație cu un bărbat deja căsătorit, și rămâne însărcinată cu acesta.

Dacă nu v-am zăpăcit suficient, ci, așa cum speram, v-am stârnit curiozitatea, trebuie să știți că acesta este doar începutul poveștii – din ambele perspective narative. Stilul ușurează mult ușoara angoasă produsă de numărul de personaje și de alternarea punctelor de vedere. Este presărat cu monologuri interioare, dialoguri animate și ironii. Dincolo de aceasta, mulți dintre criticii favorabili au lăudat felul în care autorul reușește să transpună, în scris, zgomotele și imaginile specifice războiului. Eu aș spune că, mai degrabă, Faulks se pricepe la fel de bine (sau poate chiar mai bine) să dea glas sentimentelor. Emoții pure, precum iubirea, furia, ciuda, neputința, dorul nestăvilit, capătă toate chipuri palpabile și vizibile dintre rânduri, și mai interesant este că sunt exprimate, pe rând, de personaje venind din epoci și din pături sociale diferite, aparținând ambelor sexe și fiind mânate de motivații de multe ori similare, fără ca ei și ele să o știe.

• Plusuri

  O narațiune fascinantă pentru pasionații genului, cu personaje foarte diverse și răsturnări de situație dificil de intuit.

• Minusuri

  Personaje „greu de înțeles”, cu care cititorul se identifică mai greu, o abundență de informații și un text adesea înțesat de interferențe și referințe dificil de urmărit.

• Recomandari

  Dacă v-au plăcut romanele lui John Jakes sau Sven Hassel, se poate spune că acesta este o combinație surprinzătoare între stilurile celor doi autori.