Titlu: Șapte minciuni
Autor: Elizabeth Kay
Rating:
Editura: Trei
Anul aparitiei: 2021
Traducere: Luminiţa Gavrilă
Numar pagini: 382
ISBN: 978-606-40-0946-3

Elizabeth Kay, o scriitoare care și-a început cariera ca asistentă la o importantă editură, reușește în Șapte minciuni, să ofere publicului cititor un thriller psihologic absolut incitant, cu personaje complex conturate și multă finețe psihologică.

Cartea este o confesiune, o mărturisire a adevărului unei persoane, făcându-l pe cititor să reflecteze asupra conceptelor de „adevăr” și „minciună”, și să decidă dacă există mai multe adevăruri personale sau unul singur, restul fiind distorsiuni sau minciuni.

Jane and Marnie sunt prietene din copilărie, își împărtășesc cele mai intime secrete, petrec tot timpul împreună. Toate acestea se schimbă brusc atunci Marnie se îndrăgostește. Jane îl urăște pe soțul arogant al lui Marnie și atunci spune și prima minciună, ascunzându-și adevăratele sentimente în fața prietenei sale. Prima minciună este urmată de încă șase, iar totul devine un soi de tăvălug care le transformă pe cele două prietene în văduve, acuzate public de crimă și crescând împreună copilul lui Marnie. Este o prietenie toxică, marcată de tot felul de dependențe, secrete, traume nerezolvate și aparențe înselătoare.

Ceea ce este absolut captivant în carte și minunat construit ca poveste este acest traseu de la adevăr la minciună, un traseu pe care ființa umană coboară tot mai jos în abisul falsității și al pierderii identității, al acelui adevăr fundamental despre cine suntem și ce vrem.

„Primul lucru de care trebuie să ții cont este că minciuna nu-i decât o poveste. O invenție, o ficțiune. Al doilea lucru este că până și cea mai neobișnuită ficțiune, cele mai absurde minciuni pot părea perfect adevărate, perfect plauzibile. Noi vrem să credem povestea. Al treilea este că, prin urmare, nu e mare filosofie să spui niște minciuni credibile. Dar cel mai important lucru dintre toate, ce nu trebuie să uiți niciodată este că nu suntem imuni la propriile minciuni. Revizium poveștile, mutând accentul în altă parte, mărind tensiunea, exagerând drama. Și, în cele din urmă, - după ce am spus această poveste modificată de mai multe ori, îmbunătățind-o de fiecare dată – începem s-o credem și noi. Pentru că modificăm nu doar poveștile noastre, ci și amintirile. Ficțiunile noastre – momentele pe care ni le-am inventat noi, pe care ni le-am imaginat – încep să pară reale. Vezi evenimentele desfășurându-se, versiunea modificată așa cum s-ar fi putut întâmpla, și începi să te întrebi unde se termină adevărul și unde începe minciuna.”

O minunată descriere a procesului psihologic prin care adevărul devine minciună și a modului în care ajungem să credem și să apărăm cu orice preț propriile noastre invenții.

Vă recomand să citiți cartea lui Elizabeth Kay în cheia unui avertisment despre cât de ușor este să justificăm în fața propriilor conștiințe greșeli abominabile și decizii dezastruoase. Mintea umana este atât de fragilă și are atât de multă nevoie de principii sănătoase și echilibru.

Text scris de Raluca Elgyar. 

• Plusuri

  Finețea psihologică și complexitatea cu care sunt construite personajele.
  Stilul narativ cursiv și coerent cu amprentă personală puternică.

• Recomandari

  O carte despre adevăr și minciună, despre fragilitate umană și relații toxice.