Nonconformism într-o lume puritană

Titlu: Vrăjitoarea de la Iazul Mierlei
Autor: Elizabeth George Speare
Rating:

Editura: Art
Anul aparitiei: 2015
Traducere: Mihaela Dobrescu
Numar pagini: 256
ISBN: 978-606-93849-6-1

„Puritanii ăştia, suspină Kit. N-am să-i înţeleg niciodată. De ce or fi vrând să fie viaţa aşa de serioasă? Am impresia că lor chiar le place aşa."

Ce șanse are o tânără răsfățată și nonconformistă să supraviețuiască într-o lume puritană?

Cumpără titlul în engleză

Kit rămâne singură pe lume după moartea bunicului care a crescut-o. E nevoită să părăsească călduroasa insulă Barbados pentru a merge în Connecticut. Acolo trăiește mătușa ei, împreună cu un soț sever și două fiice, Mercy și Judith.

Ceea ce la prima vedere părea o simplă vizită la rude se dovedește ulterior cu totul altceva. Kit vine pe nepusă masă cu intenția de a se muta în casa acestora. Va fi întâmpinată de răceala unchiului și de neputința mătușii ei, Rachel, de a-i face o primire călduroasă.

Se pare însă că nu acesta va fi cel mai dificil aspect al vieții în Connecticut, cât încercarea de adaptare la o lume absurd de puritană. Iar chinul ei lăuntric și lupta cu o societate rigidă este metaforizată foarte bine de către Nat, marinarul de pe vasul „Delfinul” care o va aduce pe Kit în acel loc:

„- Ştii, spuse el întorcând prudent privirea către fluviu, odată, când eram mic, am ajuns în Jamaica şi-n piaţă acolo era un bărbat care vindea nişte păsări. Erau aşa, verde-gălbui, stropite cu stacojiu-aprins. Voiam să iau şi eu una acasa, pentru bunica din Saybrook. Dar mi-a explicat tata că era făcută să trăiască acolo, că la noi, celelalte păsări ar fi sărit la ea şi ar fi rănit-o cu ciocul. Ciudat, dar în dimineaţa în care te-am lăsat aici, la Wethersfield, tot drumul până la corabie nu m-am putut gândi decât la pasărea aia."

În concepția oamenilor de acolo, diverse activități făcute sau lucruri spuse sunt semne de vrăjitorie. Alte religii sunt demonice, iar adepții lor aduc nenorocire și boli... Astfel, Kit intră în vizorul oamenilor din Connecticut încă de la sosire: înotul sau purtarea unor ținute elegante o fac să fie privită cu pizmă.

Însă lucrurile se complică din momentul în care Kit o vizitează pe Hannah, o bătrână quakeră. Aceasta a fost acuzată de vrăjitorie și chiar persecutată împreună cu soțul ei din cauza credinței diferite de cea a majorității.

Ce sunt mai exact quakerii?

Aceștia sunt membri ai unei grupări religioase protestante, cu rădăcini în Anglia de la jumătatea secolului 17. Ei se împotriveau sclavagismului, obișnuiau să poarte haine modeste și refuzau să ia parte la războaie. Ei mai consideră că orice om poate intra în legătură directă cu divinitatea prin intermediul rugăciunilor, fără să aibă nevoie de un preot ca intermediar.

Iar personajul Hannah mi-a adus aminte rapid de o altă femeie quaker din literatură, și anume Honor Bright, din „Ultima fugară”.

Kit reușește însă să vadă Omul, dincolo de aparențele religioase și sociale. Ajunsă întâmplător în preajma casei lui Hannah, o cunoaște îndeaproape și își dă seama că nu este nimic mai mult decât o bătrână blândă și prietenoasă. Iar singura magie despre care putem vorbi în acest caz se referă la… magia locului în care se afla casa bătrânei, cunoscută de localnici drept Lunca Mare.

„Cum ieșiră din pâlcul de copaci, Lunca Mare se așternu la picioarele lor, iar lui Kit i se tăie răsuflarea. Nu se așteptase nici pe departe la așa ceva. Din clipa aceea nu-și explica nici ea cum, Lunca puse întru totul stăpânire pe ea. Se întindea cât vedea cu ochii, în toate direcțiile, formând o mare liniștită de verde, presărată pe ici, pe colo, cu câte un mesteacăn singuratic și majestuos. La ce o ducea cu gândul, la câmpurile de trestie de zahăr sau la oceanul care se străduia la nesfârșit să atingă cerul? Sau poate că senzația aceea de libertate, întinderea și lumina din luncă îi aminteau toate de acasă?"