Ziua a șaptea

Titlu: Ziua a șaptea
Autor: Yu Hua
Rating:

Editura: Humanitas Fiction
Anul aparitiei: 2020
Traducere: Luminiţa Bălan
Numar pagini: 264
ISBN: 978-606-779-657-5

Yu Hua este un scriitor chinez de talie mondială, extrem de talentat care prin măiestria sa de a îmbina cuvintele, ajunge să transmită cititorilor un mesaj plin de profunzime. Lucrările sale evidențiază deseori realismul cotidian îmbinat cu fantezia dar și cu satira.

Cărțile sale relevă povești de dragoste, de viață, mai sensibile sau patetice, care de obicei se sfârșesc într-un mod tragic. În acest context, învățămintele care se transmit prin scrierile sale sunt cele mai importante. Chiar dacă uneroi Yu Hua pare să tindă spre ermetism, acesta face din scris o adevărată artă, iar toate întâmplările din cărțile sale sunt pline de subînțelesuri.

În cartea Ziua a șaptea, Yu Hua pornește de la premiza că moartea este doar un alt început, ceea ce îi face pe cititori să privească cu speranță acel moment de sfârșit al vieții.

Yu Hua a creat un univers aparte în care cei vii interacționează cu cei morți, oferindu-le altfel o cale de împăcare. În lumea de zi cu zi, se întâmplă o groază de lucruri ciudate și pornind de aici autorul descrie, cu o imaginație bogată, alte și alte grozăvii și modul în care acestea duc inevitabil la sfârșit. Chiar dacă povestea în sine apare a fi învăluită în amărăciune și tristețe, mesajul transmis este unul optimist.

Autorul ne vorbește despre destin și moarte. Povestea debutează cu moartea lui Yang Fei, eroul cărții, care de fapt trăiește prima zi dintr-o altă viață. Această primă zi din cele șapte, are o semnificație ascunsă. În toată această perioadă, Yang Fei va fi suspendat într-un fel de purgatoriu, afandu-se la limita dintre viață și moarte.

„Treptat, căsuța s-a îndepărtat și cele două șine de tren au dispărut, plutind spre depărtări. Eu zăboveam în continuare pe urmele mele și, simțindu-mă obosit, m-am așezat pe o piatră. Trupul meu era precum un arbore tăcut, iar memoria mea alerga ușurel, ca la maraton, în lumea aceea pe care o părăsisem.”

Acest interval de timp suspendă curgerea firească a vremii : durează foarte puțin pentru unii, dar o eternitate pentru alții. Cei care sunt înmormântați trec în odihnă veșnică, iar cei fără mormânt, sunt veșnic chinuiți. În ciuda faptului că trupurile lor se sting încet încet, amintirile vieții rămân vii, iar sentimentele și trăirile se simt la intensitate maximă.

Cele șapte zile ale poveștii reprezintă o replică în oglindă a celor șapte zile ale Genezei. Diferența constă în faptul că această carte nu relevă cele șapte zile ale Creației, ci ale distrugerii și desăvârșirii morții. Personajele cărții rămân suspendate între viață și moarte încercând să se împace cu toți pământenii înainte de a părăsi această lume, pentru a dobândi o liniște personală și a se bucura de odihnă cea veșnică.

Coperta cărții este extrem de sugestivă în menținerea acestei idei și are o simbolistica aparte pentru protagonistul cărții. Printr-o ironie a sorții, Yang Fei a fost născut într-un WC de tren și a căzut între șine, fiind apoi descoperit de către un om muncitor de la calea ferată, pe nume Yang Jimbao. Din acel moment, acesta își dedică toată viață copilului pe care l-a găsit, crezând că acesta este destinul său, renunțând la orice vis și ambiție în viață.

Yang Jimbao reprezintă simbolul omului de rând din China care de-a lungul vieții simte intens presiunea economică și socială. Când se îmbolnăvește de o boală fatală, acesta preferă să dispară din viața fiului său. pentru a-l scăpa pe acesta de griji. O parte dintre acțiunile petrecute în cele șapte zile evidențiază dorința fiului, de a-și regăși tatăl chiar și pentru câteva clipe înainte de moarte.