bookblog.ro

De la a asculta la a spune

Scris de • 8 August 2011 • in categoria

Titlu: Am ceva să-ți spun
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2011
Traducere:
Numar pagini: 383
ISBN: 978-973-689-371-1

Un prezent bântuit de trecut, suflete alienate și nevoia de destăinuire, care vine numai în momentele decisive, toate pe fundalul teoriilor lui Freud și Lacan.

Psihanaliza, aflată încă la granița dintre știință și fraudă, devine preocuparea cheie a personajului principal, Jamal, un copil cu o istorie zbuciumată, indian musulman, ajuns un adult tulburător, insinuându-se apoi, mai mult sau mai puțin vădit, în viețile tuturor celor care sunt legați de el. Conceptele freudiene ale determinismului sexual și infantil sunt puse astfel în valoare, romanul conturându-se, asemeni unui flux al conștiinței sau, chiar, ca o întreagă sesiune de terapie psihanalitică, tocmai pe reveriile lui Jamal, acum psihanalist celebru, învârtindu-se între cele mai înalte și cele mai joase straturi sociale.

Având o soră excentrică, dedată plăcerilor sexuale experimentale, drogurilor, dar familistă convinsă, un prieten britanic nobil, creator de teatru, o fostă soție care apare mai mult pentru a sublinia nevrozele ascunse ale acestuia și un copil răzvrătit, Jamal pare să aibă o viață ”normală”, până în momentul în care intră în scenă fosta sa iubită indiancă, Ajita, și fratele homosexual al acesteia, Mustaq. Astfel, pagina după pagina, citind numeroasele extrapolări, readuceri aminte, întâlnind locuri sordide, gesturi obscene, adesea scabroase, dar și momente de tandrețe, dragoste și fericire, secretul lui Jamal se lasă descoperit pe fundalul unei Londre a depravării, a luxului, dar și a rasismului, extremismului sau a politicii.

Departe de a fi ”politically correct”, Am ceva să-și spun ne vorbește despre o actualitate dură, cu nuanțe de gri pe alocuri, cu tipuri umane și culturale diverse, pline de secrete, ajungând în cele din urmă la marea drama universală: nevoia de a fi cu cineva, disperarea de a nu rămâne singur, nevoia de a cunoaște dragostea, chiar dacă în formele sale cele mai absurde. Scriitura este abundentă, plină de detalii care își găsesc locul într-o mare de țesături ale conștientului, cât mai ales ale inconștientului. Am putea spune că este si un roman despre comunicare – marele clișeu al modernismului și postmodernismului – tocmai pentru că aduce în vedere importanța ascultatului și a tăcerii, atunci când este benefică.

Printre figuri pitorești, capitaliști decadenți, prostituate, hoți, traficanți de droguri și staruri pop, Jamal observă exteriorul și interiorul fiecăruia, numai pentru a mai afla câte ceva despre el. Secretul care îl leagă de trecut, îl împiedică să fie un om împlinit, iar revelațiile apar în timp, nicidecum epifanii, ci acceptări ale ”străinilor din sine”. Nu lipsesc nici răsturnările de situație care îl pun atât pe el, cât și pe cei din jur să caute ceva mai adânc pentru a descoperi adevărul despre ei și despre natura umană.

Am ceva să-ți spun mi-a adus aminte de ”Bântuiții” lui Palahniuk, însă Hanif Kureishi nu este nici pe departe atât de brutal în imagini și în imaginație, ceea ce îl face cu atât mai palpabil, mai veridic și mai tulburător. Este un roman despre natura umană în formele ei complexe, dar primare în același timp.

Vreau cartea Am ceva sa-ti spun

  • Plusuri

    autenticitatea scriiturii, psihologia bine conturată a personajelor

  • Minusuri

    succesiunea încălcită a faptelor poate confuza cititorul

  • Recomandari

    celor pasionați de realismul dur, psihologic al vieților zbuciumate din secolul XXI, celor care îl gustă pe Chuck Palahniuk

Categorie: | Autor: | Editura:



Citeste cele 5 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. georg spune:

    hmm.. bine scris dar are un mare-mic minus.. mi-ar fi placut cateva citate… sa vedem efectiv cum scrie…

    raspunde

  2. Alice spune:

    Multumesc :) Chiar am avut intentia de a pune si citate, dar cumva imi rupeau curgerea scriiturii. Insa am notat sugestia si voi tine cont pentru datile viitoare.

    raspunde

  3. Coffee spune:

    Parca putin mai buna Buddha din suburbie.

    raspunde

  4. Simona R spune:

    Din cate am citit despre el, biografia si cum/ce anume scrie (inclusiv subiectele alese), nimic nu ma atrage sa-i citesc vreo carte… nici macar de curiozitate. Si mai ciudat mi se pare cum a reusit sa fie atat de “placut” de cititori, premiat etc. si in acelasi timp respins de familie.

    raspunde

  5. Alice spune:

    @Coffee – Nu am citit Buddha din suburbie – pun pe lista :)

    @Simona – Eu am dat peste carte intamplator, insa scriitura si subiectul abordat mi-au starnit curiozitatea din primele momente. Cred ca depinde foarte tare de gusturile personale, ca de obicei, iar el mi-a parut genul de scriitor cu care nu poti avea decat o relatie tip love/hate, pentru ca nu e usor de ”inghitit”. Cu atat mai mult cu cat ataca numeroase subiecte tabu ale societatii contemporane.

    Daca ai avut totusi curiozitatea de a citi despre el, poate ar merita sa ii mai acorzi o sansa :)

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro