Ţapul Ispăşitor al lui Pennac
Scris de Raisa Stoleriu • 13 November 2012 • in categoria Lit. contemporana
Autor: Daniel Pennac
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2012
Traducere: Gabriela și Constantin Abăluță
Numar pagini: 240
ISBN: 9789734627899
Într-o lume incoloră, ȋn care copiii sunt părăsiţi de părinţi, oamenii sunt aruncaţi ȋn aer, iar toate relaţiile dintre indivizi sunt superficiale, ȋntr-o lume a haosului, ȋn care binele nu mai răzbate din afară, Daniel Pennac ne face să zâmbim. Şi nu printr-o poveste fantastică, cu un final fericit, ȋn care să ne refugiem, ci prin povestea lui Benjamin Malaussène, prima din saga Malaussène, ȋn care descoperim că binele nu ȋnvinge mereu răul, dar că acesta, indiferent de ceea ce se ȋntâmplă ȋn lumea exterioară, sălăşluieşte ȋn interiorul unora.
,,Fără ȋndoială, cei răi au ȋnţeles ceva ce scapă celor buni.” (Woody Allen)
Personalitatea protagonistului nu ne este prezentată imediat. Gândurile lui Benjamin ne poartă prin prezent – aflăm ce se ȋntâmplă ȋn jurul lui, ceea ce gândeşte, dar mai niciodată ceea ce simte. Benjamin este un reprezentant al controlului tehnic ȋntr-un Magazin, dar el nu verifică nimic. Meseria lui adevărată este cea de Ţap Ispăşitor: ori de câte ori se face o plângere, Ben este chemat, mustrat, ameninţat cu concendierea, ȋn timp ce acesta ,,citeşte” personalitatea reclamantului şi caută fărâma de umanitate şi-n cei mai insensibili clienţi. Pe lângă această ocupaţie mai puţin normală, Benjamin are ȋn grija sa un căţel epileptic şi câţiva fraţi mai diferiţi, printre care un Pici care desenează Moşi Crăciuni sub formă de căpcăuni şi o soră pasionată (mult prea mult) de astrologie: orice ȋntâmplare a fost deja stabilită de astre.
Pentru ca lucrurile să fie complete, ȋn ajunul Crăciunului, un om din Magazin sare ȋn aer, urmat ȋn următoarele luni de alţi trei. Toate aceste atentate au loc ȋn preajma lui Ben, cel care devine ȋn scurt timp suspectul principal al poliţiei. Numai că Pennac nu pare interesat ȋn aspectele poliţiste ale romanului, dar nici nu se opreşte să detalieze drama familei Malaussène. Toate tragediile sunt prezentate alert, ȋn câteva cuvinte, fără a li se da importanţă – oameni ce sar ȋn aer, mama care i-a părăsit, ce-l sună uneori dintr-o altă parte a lumii, el ca frate şi ca părinte. Accentul din Căpcăunii veseli cade pe umor (negru câteodată) şi pe ironii, pe satiră, pe un haz de necaz.
La un anumit punct ȋn roman se spune despre Magazin că ,,toată această lumină nu luminează, ci inventează o lume”. Acelaşi lucru se poate afirma şi despre Benjamin, cel care preia ȋntâmplările de peste zi şi le transformă pentru fraţii şi surorile sale ȋn basme altfel, cu eroi şi răufăcători. Realitatea este capturată ca-ntr-o fotografie, detaliile sunt lăsate pe dinafară, sentimentele sunt prezentate cât mai minimalistic, iar stilurile se contopesc unul ȋntr-altul: alert, ȋn care râzi de felul ȋn care lucrurile sunt spuse, deşi ştii cât de dramatică e situaţia, liric pe alocuri şi emoţionant, absurd ȋn câteva episoade.
Personalitatea lui Benjamin, personajul-narator al romanului, captează şi intrigă. Dacă ȋn prima parte a cărţii i se prezintă cititorului ca pe un personaj mediocru, cu puţine preocupări, treptat găsim câteva ,,scăpări”: Ben este licenţiat ȋn drept, dar refuză să-l practice, citeşte cu uşurinţă personalitatea oamenilor din jurul său, dar ȋi este imposibil să se ,,integreze ȋn sistem”, ȋi cunoaşte scrierile lui Gadda pe dinafară, explică literatura şi gramatica limbii franceze fraţilor săi pe care-i numeşte „copiii – copiii mei”. Cei din jurul lui, de la prieteni la asasinul din interiorul magazinului, ȋl văd pe acesta ca pe un sfânt, iar meseria lui neobişnuită este descrisă de unul dintre personaje ca pe ,,o stare, la dumneata”.
Romanul lui Pennac, ce urmează să fie ecranizat ȋn regia lui Nicolas Bary, avându-l pe Emir Kusturica ȋn unul dintre rolurile principale, e cât se poate de simplu. Nu ȋntotdeauna găsim un bine ȋn ceea ce ni se ȋntâmplă. Dar mereu vom găsi ȋn povestea de lângă noi un motiv sau o persoană pentru care să zâmbim.
-
Plusuri
Stilurile diferite, care se ȋmbină, tehnicile cinematografice, personalitatea personajului principal, umorul şi ironia prin care naratorul prezintă lumea actuală;
-
Recomandari
Optimiştilor şi pesimiştilor deopotrivă.
ady spune:
14 November 2012 | 9:11 pm
niste carti absolut delicioase, cartile lui pennac din seria malaussenilor. le am pe toate si le ador. personaje fabuloase si o fraza extraordinara.
poate totusi se indura poliromul si publica si “monsieur malaussene”. au uitat de ea.