0Autor: John P. Kotter
Rating: 
Editura: Publica
"Cel mai remarcabil antreprenor al secolului XX". Da, sigur! Şi eu de ce nu auzisem de el? A fost prima întrebare care mi-a trecut prin minte când am văzut coperta. Şi, apropo de asta, nu am văzut încă la nicio altă editură coperţi atât de bine făcute ca cele de la Publica. Revenind însă, cuvintele de pe copertă pot fi uşor exagerate, dar în mod cert nu sunt departe de adevăr. Nu auzisem de Konosuke Matsushita, însă ar fi trebuit. A fost într-adevăr "remarcabil", atributul e bine ales.
Matsushita a fost unul dintre primii antreprenori ce s-a folosit neîncetat de conceptul de gândire pozitivă şi de ideea de a îi ajuta pe cei din jurul său pentru a putea creşte. Nu sunt vorbe în vânt, tipul a fost genial.
Matsushita Leadership este, în primul rând, o poveste răvăşitoare, un drum dureros parcurs de un om care, în ciuda atâtor şuturi şi piedici primite de la viaţă, reuşeşte de fiecare dată să se ridice de pe jos, să se scuture de praf şi să meargă mai departe. E o lecţie de devotament, de patriotism şi, mai presus de toate, de încredere în forţele proprii.
Matsushita are toate scuzele pentru a deveni nimic şi totuşi reuşeşte să schimbe mii, poate zeci de mii de oamenii. Creşte într-o sărăcie cruntă, îşi pierde rând pe rând toţi fraţii, apoi părinţii, e grav bolnav încă de la începutul vieţii, iar cel de-al Doilea Război Mondial aproape că îi termină toate afacerile.
În primul rând, crede în oameni. Această calitate e definitorie pentru personajul Matsushita. Apoi, face enorm pentru ţara sa. E un mananger care creşte profitabilitatea propriei companii, păstrând tot timpul în minte contribuţia pe care o are la dezvoltarea Japoniei. Ridică o companie cu zeci de mii de angajaţi (Matsushita Electric, cunoscută astăzi ca Panasonic), o multinaţională care devine prima companie din lume ce adoptă organizarea pe divizii şi prima companie japoneză care se reorganizează pe săptămâna de 5 zile lucrătoare.
Autor: Peter Drucker
Rating: 
(ediţia în limba engleză)
E dură fiindcă Drucker este de un pragmatism tăios. Fără să fie vorba de o carte scrisă de un pesimist, Despre profesia de manager poate descuraja pe mulţi, în primul rând fiindcă Peter Drucker izolează dezavantajele profesiei de manager de avantaje. Nu le prezintă împreună, aşa cum se face de obicei prin cărţile de management. Vrea ca cititorului să îi fie clar că nu oricine poate face asta, nu oricine poate fi manager.
[Citeste tot Articolul]
Autor: Brandstalk Advertising
Rating: 
Când mi-a picat în mână Atlasul publicitar al celor de la Brandstalk mi-am amintit de o perioadă relativ scurtă în care mi-am dorit să lucrez în acest domeniu. La acea data nu beneficiam de prea multe informaţii şi tot ce ştiam despre publicitate erau reclamele pe care le vedeam la televizor. Termenul de copywriter l-am auzit mult mai târziu, cum este notat într-un colţ în atlasul de faţă, l-am scris şi eu greşit de câteva ori. După aceea subiectul nu m-a mai interesat decât în măsura în care comentam unele reclame penibile.
Din câte am observat cu coada ochiului, cineva care doreşte să lucreze într-o agenţie de publicitate încă nu are la dispoziţie informaţii clare despre ce se întâmplă acolo. Desigur, internetul le rezolvă pe toate, dar asta înseamnă destul de mult timp pierdut, informaţii de a căror autenticitate nu poate fi sigur şi lucruri care poate nu se aplică în România. Se poate folosi, ce-i drept, de cărţile apărute în număr destul de mare sau de cursuri, dar "publicitatea", la fel ca atâtea "meserii", se învaţă din mers, la faţa locului, cărţile nu îţi dau decât o direcţie. Însă ce faci dacă te atrage "mirajul publicităţii" dar nu ştii dacă locul tău este într-o astfel de agenţie sau, şi mai rău, ce post ţi s-ar potrivi cel mai bine?
[Citeste tot Articolul]
0Autor: Philip Kotler, Nancy Lee
Rating:
Editura: Meteor Press
Marketing în sectorul public este o carte ce ar putea schimba într-adevăr un sistem, iar Kotler vorbeşte încă de la început despre cum ar putea fi aplicate la nivel de sector public soluţii folosite de ani de zile în sectorul privat, al societăţilor comerciale.
Sigur că există diferenţe, sigur că organizaţiile guvernamentale sunt adeseori monopoluri în timp ce firmele nu pot să îşi permită ignorarea concurenţei, sigur că mai peste tot, când vine vorba despre acţiuni ale statului, lumea se încruntă şi devine neîncrezătoare în timp ce într-o societate comercială oamenii sunt mai liniştiţi, scopul fiind declarat şi evident, acela de a obţine profit.
În special noi, românii, suferim de o manie a persecuţiei, de o frică (poate pe alocuri justificată) faţă de tot ce înseamnă "stat". Avem impresia că dăm prea multe şi primim prea puţine, că politicienii ne fură şi că pentru ei democraţia înseamnă orice, numai asumarea responsabilităţii nu. Deci sarcina autorului nu e deloc uşoară.
Dacă în SUA sau un alt stat cu un sistem de administraţie publică decent soluţiile propuse de Kotler ar putea obţine câteva premii de marketing, în România ar însemna probabil revoluţie şi câştigarea alegerilor în 3 mandate consecutive.
0Autor: Peter Fisk
Rating:
Editura: Meteor Press
(ediţia în limba engleză)
Vă spun sincer că mi-a plăcut foarte mult cartea încă dinainte să mă apuc de citit. Are un format cu totul deosebit, începând de la coperta cartonată, elegantă şi continuând cu faptul că forma dreptunghiulara, standard, a cărţilor cu care toţi ne-am obişnuit a fost înlocuită cu ceea ce se vede în poza din stânga. Încep să citesc astfel de cărţi cu speranţa că îmi vor plăcea şi că nu voi fi nevoit să le pun în bibliotecă doar pe post de bibelouri.
Geniu în marketing confirmă. E într-adevăr o carte de colecţie şi din punct de vedere al conţinutului. Autorul, Peter Fisk, este un consultant de marketing ce a lucrat cu companii precum Microsoft, Philips, Coca-Cola, Vodafone şi, până acum, singurul consultant de marketing care nu este specializat pe industria online şi are curajul de a începe o carte cu o analiză a companiei Google. De altfel, Fisk vorbeşte în cartea sa şi despre Amazon, Apple şi alte companii cu rădăcini în IT şi Online de care majoritatea marketerilor ori se feresc să se apropie, ori se apropie şi emit păreri care numai pertinente nu pot fi numite.
[Citeste tot Articolul]
0Autor: Henry Mintzberg
Rating:
Editura: Meteor Press
(ediţia în limba engleză)
Cam asta îşi doresc în general antreprenorii, să lase o urmă, să schimbe ceva. Şi unii dintre ei reuşesc să ignore piedicile, să încaseze pietrele aruncate de cei rămaşi pe margine, să îşi păstreze viziunea şi să nu uite că, de fapt, cei mai mulţi dintre ei nu sunt nimic mai mult decât dealers in hope, aşa cum zicea Napoleon.
Oferă speranţe, ajută la creionarea viselor altor oameni, după care fac imposibilul pentru a îşi ţine cuvântul. Prin definiţie, antreprenorii creează sisteme. Managerii, pe de altă parte, sunt construiţi total diferit. În primul rând, managerii sunt recunoscuţi ca specialişti în momentul în care termină un MBA, în timp ce antreprenorii au o singură carte de vizită: suma realizarilor lor. În al doilea rând, managerii conduc sisteme deja existente, sisteme ale căror baze au fost puse de antreprenori.
Manager, nu MBA nu este o carte de management, ci o analiză profundă a sistemului de învăţământ ce ar trebui să formeze manageri. Mintzberg critică dur sistemul şi, pe tot parcursul cărţii, îl desfiinţează sistematic, pas cu pas, oferind şi soluţii şi metode de a îl transformă în ceva decent. De ce doar decent?
Autori: Marcus Buckingham & Curt Coffman (Gallup Organization)
Rating:
Un milion de angajaţi şi 80.000 de manageri din 400 de companii au fost supuşi unui studiu. Rezultatul acelui studiu este exact cartea despre care scriu astăzi.
Cam aşa ar suna ideea de bază a cărţii, rezultat la care Gallup Organization, una dintre cele mai mari firme de consultanţă în domeniul managementului, a ajuns după nu mai puţin de 25 de ani. Sincer să fiu, deschid cu teamă fiecare carte de management fiindcă întotdeauna am avut o problemă cu reţetele şi cu cărările bătute. Totuşi, deşi nu cred în reţete, nu prea îmi place să citesc că oameni ce sunt consideraţi experţi în management fac lucrurile total diferit de cum le fac eu.
Din acest punct de vedere, Manager contra curentului mi-a alimentat liniştea. Managerii iubiţi, respectaţi şi, nu în ultimul rând, eficienţi, calcă toate "regulile" în picioare. Cei cu experienţă în resurse umane ştiu că există oameni cu o anumită sclipire în ochi, oameni pe care îi vezi intrând în sala de interviu şi pur şi simplu ştii că ai găsit omul care poate face diferenţa.
Îmi imaginez că aşa ar trebui să arate şi acei manageri exceptionali, capabili să conducă sisteme debarasandu-se de prejudecăţi şi idei preconcepute, negand cu fermitate proceduri şi standarde inradacinate adânc, în special în companiile multinationale. Despre astfel de oameni se vorbeşte în Manager contra curentului.
Echitabilitatea nu se referă la egalitatea dintre angajaţi. Teoria echităii spune să îi tratezi corect pe oamenii cu care lucrezi, nu să îi tratezi "la fel"! Fiindcă unii merită mai mult decât alţii, pentru că oferă mai mult. Autorii de la Gallup Organization merg mai departe chiar şi spun că managerii au dreptul să aibă angajaţi preferaţi şi să îi răsplătească de câte ori cred de cuviinţă.
Tot ca un exemplu, studiile arată că e o prostie să încerci să imbunatatesti punctele slabe ale oamenilor cu care lucrezi, idee cu care sunt perfect de acord. De ce este greşit? Asta veţi afla citind cartea, eu oricum v-am zis deja prea prea multe. Singurul lucru pe care vi-l mai spun sau, de fapt, vi-l promit, este că fiecare idee enunţată în Manager contra curentului este serios argumentata şi susţinută de date statistice.
La final, simt nevoia să menţionez că nu sunt de acord chiar cu tot ceea ce se scrie în carte şi nici nu am de gând să aplic fiecare "regulă" pe care am găsit-o acolo, doar fiindcă 80.000 de manageri o fac. De altfel, nici nu ar fi în spiritul cărţii să fac asta. :)
Scrisa de Andrei Roşca
Copyright ©2011 Bookblog.ro