0Autor: John P. Kotter
Rating:
Editura: Publica

O poveste răvăşitoare

"Cel mai remarcabil antreprenor al secolului XX". Da, sigur! Şi eu de ce nu auzisem de el? A fost prima întrebare care mi-a trecut prin minte când am văzut coperta. Şi, apropo de asta, nu am văzut încă la nicio altă editură coperţi atât de bine făcute ca cele de la Publica. Revenind însă, cuvintele de pe copertă pot fi uşor exagerate, dar în mod cert nu sunt departe de adevăr. Nu auzisem de Konosuke Matsushita, însă ar fi trebuit. A fost într-adevăr "remarcabil", atributul e bine ales.

Matsushita a fost unul dintre primii antreprenori ce s-a folosit neîncetat de conceptul de gândire pozitivă şi de ideea de a îi ajuta pe cei din jurul său pentru a putea creşte. Nu sunt vorbe în vânt, tipul a fost genial.

Matsushita Leadership este, în primul rând, o poveste răvăşitoare, un drum dureros parcurs de un om care, în ciuda atâtor şuturi şi piedici primite de la viaţă, reuşeşte de fiecare dată să se ridice de pe jos, să se scuture de praf şi să meargă mai departe. E o lecţie de devotament, de patriotism şi, mai presus de toate, de încredere în forţele proprii.

Matsushita are toate scuzele pentru a deveni nimic şi totuşi reuşeşte să schimbe mii, poate zeci de mii de oamenii. Creşte într-o sărăcie cruntă, îşi pierde rând pe rând toţi fraţii, apoi părinţii, e grav bolnav încă de la începutul vieţii, iar cel de-al Doilea Război Mondial aproape că îi termină toate afacerile.

Ce face Matsushita?

În primul rând, crede în oameni. Această calitate e definitorie pentru personajul Matsushita. Apoi, face enorm pentru ţara sa. E un mananger care creşte profitabilitatea propriei companii, păstrând tot timpul în minte contribuţia pe care o are la dezvoltarea Japoniei. Ridică o companie cu zeci de mii de angajaţi (Matsushita Electric, cunoscută astăzi ca Panasonic), o multinaţională care devine prima companie din lume ce adoptă organizarea pe divizii şi prima companie japoneză care se reorganizează pe săptămâna de 5 zile lucrătoare.

Mai târziu, când meritele încep să îi fie recunoscute, încearcă să convingă statul japonez să demareze proiecte ce aveau să se întindă pe sute de ani şi care ar fi putut propulsa Japonia, ca stat. Mergea pe ideea că toate lucrurile trebuie făcute gândindu-ne la cei ce vin după noi. Foarte interesant este şi faptul că în acea perioadă Matsushita le preda angajaţilor ideea că o companie nu trebuie să uite să dea înapoi societăţii o parte din ceea ce câştiga. Adică ceea ce astăzi numim tehnici de CSR (Corporate Social Responsability). De altfel, din sutele de milioane de dolari donaţi de Konosuke, în special spre sfârşitul vieţii, majoritatea s-au dus către cauze ce puteau stimula realizările societăţii, mai degrabă decât ajutorarea indivizilor.

A murit la 94 de ani, probabil unul dintre cei mai tineri oameni din Japonia

"Tinereţea nu este o etapă a vieţii, ci este o stare de spirit. Tinereţea nu ţine de obraji îmbujoraţi, buze rosiisi genunchi supli. Ea este o chestiune de voinţă, un atribut al imaginaţiei, o vigoare a emoţiilor."

Matsushita a crezut în asta toată viaţă şi nu s-a oprit niciodată din dezvoltare, nu s-a dat niciodată bătut, nu a obosit niciodată. A murit în 1989, la 94 de ani, iar cu doar câteva săptămâni înainte, el încă făcea planuri de dezvoltare, voia să pornească noi proiecte. A scris 44 de cărţi, a fondat Institutul de Management Matsushita, a fondat "The Japan Prize" şi, mai ales, a militat toată viaţa pentru ideea de dezvoltare personală continuă.

"Anii pot să aducă riduri pe piele, dar pierderea entuziasmului aduce riduri în suflet. Fie de şaisprezece sau şaizeci de ani, fiecare inimă poartă în sine atracţia interogatiilor, pofta copilărească pentru tot ce va urma şi bucuria jocului care este viaţa."

O recenzie de: Andrei Roşca