bookblog.ro

Lupii nu au regi

Scris de • 2 April 2015 • in categoria

Titlu: Asasinul regal
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2010
Traducere:
Numar pagini: 1008
ISBN: 978-606-5790-15-5
Cumpara cartea

Prins în mrejele lumii lui Robin Hobb, am început Asasinul regal având așteptări imense. Sunt încântat să spun nu doar că acestea au fost atinse, ba chiar au fost depășite cu mult! Pentru că în cel de-al doilea volum al trilogiei Farseer, autoarea își demonstrează din nou talentul inconfundabil, iar rezultatul este de-a dreptul fabulos.

Cumpără titlul în engleză

Ucenicul asasinului (citește recenzia) nu a avut un final care să necesite neapărat o continuare. Da, eram curios de ce avea să se întâmple în continuare cu personajele pe care am ajuns să le ador, dar mi s-a părut că modul în care primul volum al trilogiei s-a încheiat a fost cât de poate de perfect, că povestea lui Fitz a ajuns, oarecum, la un final și că nimic interesant nu s-ar mai putea întâmpla cu el. Oh, cât m-am înșelat!

asasinul-regal1La începutul volumului, Fitz este încă istovit după evenimentele de la sfârșitul primei cărți și se gândește serios să rămână în capitala Regatului Munților, Jhaampe. Din fericire pentru noi, Burrich reușește să-l convingă să se întoarcă în Buckkeep și, după un drum istovitor, Fitz ajunge în orașul unde a copilărit, doar pentru a se trezi îngropat sub un nou maldăr de intrigi care mai de care mai complexe și mai nenorocite.

Mi s-a părut că acest volum a ridicat ștacheta în materie de calitate când vine vorba de scrierile lui Hobb. Poate are legătură cu faptul că, acum, Fitz este aproape de vârsta maturității și nu mai trebuie să treacă prin momentele de nesiguranță pe care le-a înfruntat în Ucenicul asasinului, copil fiind. Pe Fitz îl găsim mai matur, schimbat de nenorocirile pe care a fost nevoit să le înfrunte, dar în adâncul sufletului rămâne același om onest, loial și, uneori, dureros de credul cu care ne-am obișnuit. Relațiile dintre el și celelalte personaje evoluează în cele mai neașteptate moduri, dar cea care iese în evidență este emoționanta legătură care se dezvoltă între el și un pui de lup pe care îl salvează de la o soartă înfiorătoare.

Numele lupului este Ochi Întunecați și, datorită personalității sale încântătoare, a urcat rapid în topul personajelor mele preferate din toate timpurile. Replicile pe care acesta i le adresează lui Fitz (atât de sincere și neștiutoare, discutând probleme... tipice pentru un animal încât, la un moment dat, am avut impresia că autoatea poate comunica cu orătăniile, pentru că erau cât se poate de veridice) au fost sarea și piperul cărții, de cele mai multe ori reușind să mă facă să râd cu lacrimi.

asasinul-regal2Dacă în primul volum acțiunea a fost destul de lentă, Asasinul regal șterge cu buretele acest mic neajuns și oferă unele dintre cele mai intense scene de bătălie pe care le-am citit până acum. Invazia Corăbiilor Roșii aflându-se la apogeu, Fitz este nevoit să participe la numeroase lupte împotriva nemiloșilor pirați, iar aceste înfruntări sunt redate cu măiestrie de către Hobb. Ca să nu mai spun că ultimele 100 și ceva de pagini se citesc pe nerăsuflate, iar finalul se numără printre cele mai frustrante momente cliffhanger din câte există. Dar e atât de magnific!

Totuși, există și o parte mai puțin bună la Asasinul regal, și anume relația care se dezvoltă între protagonist și una dintre prietenele sale din copilărie, Molly. Povestea lor de dragoste mi s-a părut, pur și simplu, că nu-și avea locul în acea lume. Iar personalitatea slabă, mult prea schimbătoare a lui Molly nu a fost nici ea mai presus și nu a făcut decât să mă îndemne să trec cu viteza luminii peste secvențele în care ea și Fitz erau împreună.

Asasinul regal este o continuare perfectă, o carte care, sunt convins, ar mulțumi până și cel mai mofturos cititor de fantasy. În ciuda numărului impresionant (a se citi intimidant) de pagini, romanul nu plictisește nicio clipă, iar finalul acestuia, oricât de enervant ar fi pe moment (asta pentru că o să vrei să citești următoarea carte cât mai repede), anunță un al treilea volum cel puțin colosal.

Citește volumul 1 al seriei, Ucenicul asasinului

  • Plusuri

    Pe lângă laudele aduse lumii, personajelor și a stilului de neegalat în care sunt scrise aceste cărți, trebuie să-l menționez încă o dată pe Ochi Întunecați, lupul de care Fitz s-a legat prin Har, unul dintre cele mai fermecătoare și amuzante personaje ale trilogiei.

  • Minusuri

    Singurele puncte slabe ale cărții au fost relația dintre Fitz și Molly, care mi s-a părut nenaturală și forțată, și personalitatea mereu schimbătoare a fetei (acum erau prinși în focurile neînțelegerilor, iar în momentul următor se sărutau cu patimă).

  • Recomandari

    Fanilor seriei „Cântec de gheață și foc” și pasionaților de fantasy.

Categorie: | Autor: | Editura:



Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Nume spune:

    Vei vedea ca acea relatie nu e doar importanta, ci si definitorie pentru erou, iar Molly nu e chiar asa de schimbatoare sau slaba cum pare. In general, femeile sunt creaturi ciudate, la fel ca si lupii.

    raspunde

    • razvantimar spune:

      Am citit întreaga trilogie și tot nu o suport pe Molly :)) Înțeleg ce spui, și eu am apreciat felul în care relația lor a oglindit tonul întunecat al cărților, dar pur și simplu nu o pot suferi (dacă un personaj mă scoate din sărite, cu greu mai poate să-și mai spele păcatele).

      raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro