Recunosc că am avut ceva emoții înainte să încep Bufonul de aur. Au trecut câteva luni bune de când am citit ultimele aventuri ale lui Fitz și mă temeam că nu îmi voi mai aduce aminte suficiente lucruri cât să mă bucur de această a doua parte a trilogiei Omul Arămiu. M-am agitat degeaba, pentru că Robin Hobb e un adevărat maestru al cuvintelor și știe cum să te readucă în lumea complexă și intrigantă pe care a construit-o începând cu primul volum din Farseer. [Citeste tot Articolul]
Au trecut 15 ani de la evenimentele din trilogia Farseer, iar Fitz și bufonul se întorc pentru o nouă serie de aventuri. După ce războiul cu pirații Corăbiilor Roșii s-a încheiat și noi disensiuni încep să mocnească în interiorul celor Șase ducate, Fitz este nevoit să-și reia vechiul rol de Catalizator și să oprească un complot care ar putea destrăma regatul.
Nu-mi găsesc cuvintele pentru a descrie cât de mult mi-a plăcut această carte. Robin Hobb nu se dă în lături de la nimic și ne servește un ultim capitol impresionant al trilogiei Farseer, în care destinele personajelor noastre preferate atârnă de un fir de ață migălos țesut.
Prins în mrejele lumii lui Robin Hobb, am început Asasinul regal având așteptări imense. Sunt încântat să spun nu doar că acestea au fost atinse, ba chiar au fost depășite cu mult! Pentru că în cel de-al doilea volum al trilogiei Farseer, autoarea își demonstrează din nou talentul inconfundabil, iar rezultatul este de-a dreptul fabulos.
În ultima vreme, romanele fantasy (fie ele young adult, epic sau high) au devenit tot mai populare și, din această cauză, apar precum ciupercile după ploaie. Probabil cel mai cunoscut autor de fantasy la momentul actual este George R.R. Martin, cel aflat în spatele fenomenului mondial Game of thrones. Dar sunt și alți scriitori care-i calcă pe urme și sunt mai mult decât încântat să o fi descoperit pe Robin Hobb și al ei... meșteșug fără de egal.
Cine ar fi crezut că faptul banal poate duce la povestiri SF atât de bune sau că vremea poate fi un leitmotiv atât de productiv pentru a descrie inexplicabilul? Connie Willis reușește să creeze mici universuri, începând cu cele mai firești ori nesemnificative lucruri din viața de zi cu zi.
[Citeste tot Articolul]
Lacul Soarelui Lung este a doua carte dintr-o serie de patru, lucru care ridică anumite probleme atunci când trebuie să scrii despre ea. În primul rând pentru că povestea nu are foarte mult sens atunci când este scoasă din contextul mai larg al seriei. În al doilea rând pentru că suferă de aceleaşi probleme pe care orice volum din mijlocul unei serii le are: trebuie să continue o poveste şi să lase loc de o continuare.
Prima carte a seriei, De Partea Întunecată a Soarelui Lung, despre care am scris mai înainte, este o operă superbă, aproape de sine stătătoare, şi vă recomand să citiţi recenzia aceea (sau, şi mai bine, să citiţi cartea în sine) înainte să vă aruncaţi ochii pe aceasta. Lacul Soarelui Lung are sarcina dificilă de a continua aventurile lui Silk şi de a oferi detalii noi despre lumea în care se desfăşoară acţiunea.
[Citeste tot Articolul]
Copyright ©2011 Bookblog.ro