Istoria unui birou?
Scris de Mihaela Butnaru • 30 October 2011 • in categoria Lit. contemporana
Autor: Nicole Krauss
Rating:
Editura: WW Norton & Co
Anul aparitiei: 2010
Numar pagini: 352
ISBN: 9780393079982
Al treilea roman al scriitoarei Nicole Krauss este o meditație sobră asupra memoriei și pierderii.
Great House este un roman din mai multe piese care se armonizează într-un întreg: începe cu povestea Nadiei, o scriitoare absorbită de propria condiție de scriitoare, care își pierde sensul vieții odată cu renunțarea la biroul la care a scris timp de zeci de ani. Mărturisirea scriitoarei este un început descurajant, fiindcă cititorul e prins în depresia acesteia, fără repere, un conținut vîscos de introspecție, vinovăție, lamentări.
Trecerea bruscă la altă voce narativă, în următorul capitol, este ca aprinderea unui far în ceață: Povestea lui Aaron este povestea furiei și a regretelor. Tatăl care încearcă în zadar să-și înțeleagă fiul dificil și ostil face o ultimă pledoarie, reamintindu-și toată viața lor de familie. Capitolele în care Aaron „vorbește” ilustrează cum toate intențiile bune se pot transforma în neînțelegeri și conflict. Furia lui energică și patosul sunt în contrast (unul binevenit) cu tonul de elegie al celorlalte povești. Mi-a amintit inevitabil de personajele lui Philip Roth, indignate, explozive, victime ale circumstanțelor, învinovățindu-se permanent.
Victimă a istoriei este și George Weisz, care însă decide să lupte cu trecutul într-un fel insolit, pe care l-am urmărit cu fascinație. Părinții săi sunt trimiși într-un lagăr de concentrare, iar casa lor din Budapesta este devastată. Weisz intră în afaceri cu antichități și urmărește cu perseverență să recupereze obiectele din casa copilăriei. Piesa de rezistență este biroul cu 19 sertare, despre care am citit din prima povestire, a Nadiei. Recuperarea biroului este o aventură frumoasă, la fel ca toată istoria lui Weisz și a copiilor săi. De asemenea, există teme de meditație: în ce fel înțelege el să-și răzbune părinții, să recupereze viața pe care ar fi putut-o avea; în ce fel descrie fericirea celor pe care îi ajută să-și recapete mobilierul din casele de unde au fost alungați, ca și cum și-ar recăpăta viața de dinainte să le fie distrusă; și, în fine, ce contează mai mult, obiectul în sine sau amintirea lui? Iar dacă amintirea este mai importantă, de ce ar fi dispuși clienții lui Weisz să plătească oricît pentru un pat în care au dormit cîndva, un scaun pe care au stat cîndva?
Pentru mine, povestea „recuperatorului” și a familiei sale a fost cea mai provocatoare dintre toate, în sensul că m-a incitat să mă gîndesc la felul în care mă raportez la obiectele din jur, la trecut, la amintiri.
Aceasta nu este singura provocare intelectuală și emoțională a romanului. În povestea lui Arthur și a soției sale, pe lîngă biroul cu 19 sertare, o parte consistentă o reprezintă boala Alzheimer și un secret pe care tocmai pierderea memoriei îl aduce la suprafață. Viața e efemeră, constată Arthur, nu doar în durata ei, cît și în aspect: ceea ce a crezut despre soția sa, arătîndu-i discreție și înțelegere, s-a dovedit a fi o iluzie: viața lui - „...a giant empty field where every day a circus erected and dismantled itself...from top to bottom, but never the same circus, so what hope did we really have of ever making sense of ourselves, let alone another?”
Nu greșesc cei care spun că Great House este o carte filosofică: Aventura biroului este un pretext literar pentru a desfășura subiecte de reflecție, iar autoarea face acest lucru cu seriozitate și implicare. De altfel, Nicole Krauss consideră că ficțiunea are calitatea de a ne aminti de noi înșine, de cine suntem în esență, și în același timp poate oferi o revelație (The New Yorker, 14 iunie 2010). Din punctul meu de vedere, romanul său face acest lucru într-un stil propriu, apropiat de căldura și omenia din Istoria iubirii, dar mai sobru și mai întunecat.
-
Plusuri
Great House este un roman incitant, provocator, emoționant. Am regăsit în el temele care îmi trezesc de regulă interesul: memoria și uitarea, coincidențele în istorie, relațiile de familie, singurătatea.
-
Minusuri
Primul capitol este dificil de parcurs, lăsînd de asemenea impresia greșită și temerea că romanul va continua în acest fel.
Sunt lucruri care pe unii cititori ar putea să nu îi intereseze, așa cum s-a întîmplat în cazul meu cu capitolele dedicate Nadiei. -
Recomandari
Celor care au răbdarea și dorința de a se apleca asupra unei cărți serioase și, în același timp, asupra propriei persoane.