bookblog.ro

Fabrica de lipici

Oameni, locuri, amintiri

Să fii bărbat

Titlu: Să fii bărbat
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2022
Traducere:
Numar pagini: 256
ISBN: 978-606-097-072-9

Să fii bărbat, volumul de povestiri semnat de Nicole Krauss, este închinat oamenilor și sufletelor lor atât de ambigue, „în doi peri” – pe deoparte reale, iar pe de altă parte fictive, atât de pline de subînțelesuri inaccesibile la o primă vedere.

Nu mi-au plăcut în aceeași măsură toate povestirile din carte, întrucât unele au reușit să mă emoționeze profund, iar altele mi s-au părut austere, pe alocuri lipsite de un substrat anume. Cu toate acestea, poate cel mai mult mi-a plăcut felul în care Krauss își țese povestirile. La o primă vedere, ele pot să pară foarte simpliste, doar o înșiruire de întâmplări și situații, dar fiecare pare să se învârtă în jurul unui nucleu tematic: ființe reale la care nu doar că te poți raporta tu, ca om cu experiențe de viață, ci pe care ți le poți imagina ușor ca fiind prieteni apropiați, mame, tați, frați, surori. [Citeste tot Articolul]

Spune-ti parerea!

Pădurea întunecată: Metamorfoze

Titlu: Pădurea întunecată
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2018
Traducere:
Numar pagini: 296
ISBN: 973-606-779-378-9
Cumpara cartea

În ultima perioadă de timp, am citit extrem de puțină ficțiune. Nu am un motiv elocvent pentru care am făcut-o. Probabil pentru că această goană continuă spre alte realități mă obosește sau poate că aveam nevoie de un respiro. Cert e că, atunci când am revenit la treburi livrești, am ales cartea lui Nicole Krauss cu un titlul sugestiv Pădurea întunecată. [Citeste tot Articolul]

Spune-ti parerea!

Istoria iubirii

Istoria iubirii - Nicole Krauss

Titlu: Istoria iubirii
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2007
Traducere:
Numar pagini: 312
ISBN: 978-973-50-1526-8

(ediţia în limba engleză)

Odata ce am vazut titlul, mintea mi-a si zburat catre una din acele povesti siropoase cu un el si o ea care, in ciuda vicisitudinilor, gasesc o cale de a ramane impreuna. De cinism insa ma pot debarasa foarte repede. O carte ma poate face oricand sa ies din mine, sa-mi abandonez temerile si indoielile. Istoria iubirii este un roman de dragoste (cum altfel), cautare, copilarie, prietenie, credinta şi resemnare.

Si totusi. Sperantele celor doi protagonisti alcatuiesc motorul intregii naratiuni. Lumea Istoriei functioneaza datorita unei carti. Pe de o parte, il avem pe batranul refugiat Leo; pe de alta parte, adolescenta voluntara si visatoare Alma. Unul a scris o carte pentru a imortaliza o iubire, care cliseistic sau nu, se dovedeste nemuritoare, celalalt doreste cu ardoare sa-l cunoasca pe autorul romanului, citit pe ascuns.

Leo este batran si singur. Femeia viselor sale a ales o cale diferita de a lui; a trecut printr-un razboi care i-a lasat rani adanci si frici recurente, face din singuratate spectacol, obsedat de ideea de a nu muri intr-o zi in care nu l-a vazut nimeni. Si totusi. Amintiri duioase il leaga de prietenul Bruno. Urmareste din umbra evolutia scriiturii fiului sau, care nu stie de existenta lui. Deschide usi, pozeaza nud, iar senzatiile date de acestea sunt suficient de tari pentru trupul ramolit si inima vulnerabila.
Aflata la antipozi, Alma reprezinta inceputul, Alfa iubirii, dornica de initiere, avida de cunoastere, poate imprudenta (este totusi o adolescenta) si totusi pasionata. Profund atasata de amintirea tatalui sau acum mort, invata sa supravietuiasca in salbaticie, incearca sa-si cupleze mama aeriana si boema (care traieste doar cu apa si aer) cu diversi barbati, se lupta sa deturneze ideea fratiorului Bird care se considera un vovnic ales (un om sfant), il are ca erou pe Saint-Ex(upery) si nu vrea sa se indragosteasca.

Personaje care se contureaza in jurul unei carti. O carte ce prezinta geneza tuturor sentimentelor: extazul, bucuria, tristetea, nostalgia, dorinta, confuzia- adevarat inventar de gesturi, semne si fragilitate. O poveste despre inceput si sfarsit.

"Cea mai veche emotie din lume s-ar putea sa fie aceea de a te simti emotionat, dar a o descrie - sau numai a o numi - trebuie sa fi fost la fel de greu ca si a incerca sa pui mana pe ceva invizibil.
(Pe de alta parte, cel mai vechi simtamant din lume s-ar putea sa fie confuzia, deruta).
Din momentul in care oamenii au inceput sa simta, dorinta lor de a simti a inceput sa creasca. Voiau sa simta mai mult, mai profund, indiferent cat sufereau. Oamenii au devenit dependenti de sentimente. Se straduiau sa descopere noi emotii. E posibil ca asa sa se fi nascut arta. S-au faurit noi bucurii, impreuna cu noi tristeti. A aparut eterna dezamagire produsa de viata asa cum este ea; [...] a aparut frica de moarte."

O recenzie de: Ioana Ristea

Citeste cele 11 COMENTARII si spune-ti parerea!

Copyright ©2011 Bookblog.ro