Patriotism atemporal. Despre „Patrioții” lui Sana Krasikov
Scris de Moisei Corina • 30 November 2020 • in categoria Lit. contemporana, Roman istoric
Autor: Sana Krasikov
Rating:
Editura: Litera
Anul aparitiei: 2017
Traducere: Ciprian Şiulea
Numar pagini: 714
ISBN: 978-606-33-2246-4
Un cititor bun trebuie să lectureze cu un scop: să se identifice în eroi/valori sau idealuri. Da, sună egoist, cumva pare prea ideal, dar, în realitate, cred că anume acesta este obiectivul central, pe care trebuie să-l urmezi atunci când deschizi coperta unui nou volum. Cel puțin pentru mine acest credo este valabil de ani buni și îl voi transmite moștenire urmașilor noștri (o spun fără pic de patos și emfază).
Dar cum să ajungi la realizarea acestui obiectiv? Lucrurile sunt simple. Să alegi cartea care rezonează cu tine, să o descoperi dintre miile de titluri și să o adopți ca pe un prieten. Din această comuniune se nasc doar experiențe spirituale înalte și stări de bine.
Cam așa au stat lucrurile cu romanul Patrioții, semnat de Sana Krasikov și tradus în 2017 la editura Litera, în colecția Buzz Books. Pentru început, trebuie să recunosc că n-am auzit până acum de Sana Krasikov și merită să-i acordăm nițică atenție pentru a înțelege contextul întregului roman. Autoarea Sana Krasikov a văzut lumina zilei în Ucraina și a crescut inițial în Georgia, emigrând ulterior în Statele Unite ale Americii. A absolvit Universitatea Cornell în 2001, unde a locuit la Telluride House (un fel de patronat al tinerilor scriitori) și la Iowa Writers Workshop. În 2017 a fost numită unul dintre cei mai buni tineri romancieri americani din Granta.
Romanul său Patrioții este o cronică de generații, un veritabil building roman cu o arhitectură bine definită, stratificată pe perioade și pe personaje bine construite, reliefate prin prisma unor caracteristici și valori deosebite. Eroina principală a volumului este Florence sau Flora, o tânără domnișoară din America, îndrăgostită de ideologia comunistă, care visează să evadeze din raiul capitalist al Americii de dragul sărăciei egalitare de după Cortina de Fier. Cum poate să ajungă la acest vis? Evident, îndrăgostindu-se de un comunist, de un atare bărbat care, crezând în idealurile Partidului glorios, ajunge să-și renege rădăcinile și să se convertească la noua religie a omului sovietic.
Relația lor debordează de provocări, aruncându-i dintr-o epocă în alta și punându-le la încercare verticalitate și axa valorică. Ajung să aibă urmași, cu rădăcini insesizabile în ambele pământuri: rus și american, dar fără conexiuni prea strânse. Escapada lor degenerează astfel într-o călătorie care va dura o viață, cu un sfârșit incert.
Acum să aruncă o privire asupra construcției romanului, deoarece subiectul rămâne o cireașă de pe tort, pe care o las la desert cititorului. Romanul este amplu, construit din mici detalii foarte atent transpuse. Măiestria cu care Krasikov construiește atmosfera, cunoștințele sale în materie geopolitică și istorie – sunt pietre de fundament și explică succesul lucrării. Da, este un volum demn de atenția publicului, deoarece nu are pic de ezitare, atât de specifică debutanților. Sana Krasnikov nu se teme de granitul cunoașterii și scrie pe alocuri tăios, inoculând personajelor sale unele caracteristici demne să reflecte atmosfera acelei perioade de mult apuse. Femeile din roman sunt preponderent emancipate, iar bărbații au destulă masculinitate cât să devină cu adevărat memorabili.
Yann Martel a comparat volumul Patrioții cu romanul Doctor Jivago a lui Pasternak și cred că are o mică doză de adevăr, deoarece realitățile expuse în romanul lui Krasikov, limbajul său tenace și anvergura cu care exploatează un subiect destul de incomod fac din lectură o experiență memorabilă, de la prima și până la ultima filă.
Totodată, romanul nu are pic de substrat comercial. Este o carte care penetrează memoriile sedimentate de generații și am trăit-o, pentru că înțeleg cum a funcționat societatea sovietică și ce impact a avut asupra mai multor generații. Personajele lui Krasikov sunt prototipuri ale oamenilor care trec prin crize și învață din ele, sunt ființe cărora nu le putem imputa că ar fi prea puerili, dimpotrivă mi s-au părut de o maturitate gravă. Emoțiile lor sunt veritabile, fără dramatism ieftin.
Patrioții este, cu toată modestia de rigoare, un roman mare, un roman care promite substanță și materie, nu doar o aventură pe care să o uiți atunci când închizi cartea. Este o carte destinată celor care citesc cu sufletul, în detrimentul dimensiunii telurice și pentru care lectura este o formă de adicție.