Titlu: Misiunea bufonului
Autor: Robin Hobb
Rating:
Editura: Nemira
Anul aparitiei: 2014
Traducere: Antuza Genescu
Numar pagini: 664
ISBN: 978-606-579-857-1

Au trecut 15 ani de la evenimentele din trilogia Farseer, iar Fitz și bufonul se întorc pentru o nouă serie de aventuri. După ce războiul cu pirații Corăbiilor Roșii s-a încheiat și noi disensiuni încep să mocnească în interiorul celor Șase ducate, Fitz este nevoit să-și reia vechiul rol de Catalizator și să oprească un complot care ar putea destrăma regatul.

Cumpără titlul în engleză

Acum cunoscut drept Tom Badgerlock, Fitz trăiește viața pe care și-a dorit-o întotdeauna: el, Ochi Întunecați și băiatul pe care l-a adoptat – Hap, locuiesc împreună într-o căsuță dintr-o zonă retrasă a Ducatelor. Vizitele ocazionale ale lui Starling, o veche prietenă de-a eroului, și zilele pierdute la târguri sunt singurele contacte cu alte persoane pe care le mai are Fitz. În tot acest timp, Meșteșugul începe să-i râcâie în minte, iar eroul nostru simte nevoia cruntă să comunice cu alți utilizatori ai acestuia. Viața liniștită a lui Fitz ia o întorsătură neașteptată odată cu vizitele lui Chade și ale bufonului, care îi dau planurile peste cap și îl fac să renunțe la comoditatea colibei sale pentru o nouă aventură.

Misiunea bufonului începe lent, primele 100 și ceva de pagini fiind dedicate exclusiv personajelor și destinelor de care acestea au avut parte în ultimul deceniu și jumătate. O primă parte introductivă a cărții, cele mai bine de 100 de pagini constituie ocazia perfectă pentru ca fanii trilogiei inițiale să-și reîntâlnească preferații, iar cei care au început direct cu acest volum au parte de toate datele de care au nevoie pentru a nu se pierde în termeni, personaje și întâmplări din trecut. Dar, cu toate că povestea poate fi citită separat de Farseer, nu v-aș recomanda să procedați așa. Istorisirea maturizării lui Fitz din prima trilogie are un farmec aparte, pe care e păcat să-l ignorați.

Revenind la ale noastre, am fost surprins să văd cât de naturală a fost trecerea de la Fitz Chivalry Farseer din trecut la cel din prezent și că, în ciuda curgerii timpului, rămâne același personaj fascinant. Se vede o diferență clară între cei doi, între băiatul mistuit de incertitudine și mereu în căutarea unei figuri paterne și bărbatul sigur pe el, dar totodată fragil din cauza Meșteșugului. Fitz (nu, nu îmi place să-i spun Tom) se confruntă și de această dată cu o grămadă de situații limită, din care abia dacă reușește să scape și asta nu fără să plătească un preț.

Bufonul, acum cunoscut drept Lordul Auriu, reușește să destindă atmosfera de fiecare dată. Aflându-se într-o misiune împreună cu noul său servitor, Tom Badgerlock, Lordul nu se dă în lături de la nimic pentru a-și arăta excentricitatea și firea rebelă. Scenele dintre el și Fitz sunt de-a dreptul savuroase, în special atunci când bufonul este nevoit să-și intre în rolul Lordului și să-i ceară socoteală „angajatului” său. Am râs cu lacrimi de câteva ori, atunci când reacțiile bufonului au fost atât de exagerate încât m-am și minunat cum de celelalte personaje nu și-au dat seama că acesta joacă un rol.

O bilă neagră, mai spre gri, ar fi relația dintre Fitz și lupul său. Dacă în Farseer, aceasta a fost una dintre cele mai interesante aspecte, Misiunea bufonului aduce o... răcire a acesteia. Fitz și Ochi Întunecați nu mai comunică așa cum o făceau pe vremuri, lupul e absent o mare parte din carte, iar gândurile lui se îndreaptă tot mai des spre moartea pe care fiecare ființă e nevoită să o înfrunte la un moment dat. Acest lucru aduce cu el și o schimbare a personalității lui Ochi Întunecați, care trece de la energicul lup din Farseer la o umbră ștearsă a acestuia.

Hobb reușește să păstreze magia din Farseer, stilul ei inconfundabil regăsindu-se în fiecare paragraf al Misiunii bufonului. Acțiunea, chiar dacă pornește cu stângul, devine din ce în ce mai interesantă cu fiecare capitol parcurs, este imprevizibilă și mereu surprinzătoare, cu turnuri de situație la fiecare pas.

Lumea celor Șase Ducate rămâne la fel de fascinantă și în acest volum, un prim capitol promițător al trilogiei Omul arămiu. Acum nu îmi mai rămâne decât să aștept cuminte următorul volum, care se anunță colosal.

• Plusuri

  Totul, de la lumea detaliată și până la personajele multifațetate, intră la categoria plusurilor.

• Minusuri

  Nu mi-a plăcut un singur lucru, pe care unii l-ar putea considera fără importanță: lipsa lui Ochi Întunecați din majoritatea capitolelor.

• Recomandari

  Fanilor seriei Cântec de gheață și foc și pasionaților de fantasy.