bookblog.ro

Amurgul idolilor: reîntoarcerea la pasiuni

Scris de • 8 September 2012 • in categoria

Titlu: Amurgul idolilor
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2012
Traducere:
Numar pagini: 144
ISBN: 978-973-50-3608-9
Cumpara cartea

Tot ce-au mânuit filozofii de milenii încoace n-au fost decât concepte mumificate; nimic real n-a ieșit viu din mâinile lor.

Scris la 1889, Amurgul idolilor se constituie ca o replică biciuitoare la adresa tuturor marilor idei, lumini calăuzitoare pe care, cel mai adesea, filozofii le-au urmat orbește. Nietzsche nu se conturează doar în ipostaza de critic, ci și în cea de remodelator al rămășițelor ideatice, pe care el le numește idoli, de cele mai multe ori falși.

De la lumea adevărată, a ideilor, a lui Platon până la sistemul de învățământ și de la creștinism până la spiritul german, filozoful ia în răspăr toate ideile ce contravin dorinței de viața, a pulsiunilor dionisiace și a beției cunoașterii apolinice.

Conceptul de rațiune, de pildă, dezvoltat cu precădere în Grecia este așezat la antipodul instinctului. Două noțiuni opuse, dintre care doar una este salvatoare: Trebuie să fii deștept, clar, lucid, cu orice preț: orice fel de cedare în fața instinctelor te duce în jos.... În aceeași direcție merge și când condamnă morala și creștinismul. Cele două concepte, strâns legate unul de celălalt sunt blamabile pentru limitele pe care le impun vieții, sunt castratoare: Morala antinaturală, adică aproape orice fel de morală învățată, venerată și predicată până acum se întoarce contra instinctelor vieții – ea este o condamnare când ascunsă, când fățișă și neobrăzată a acestor instincte.

Nici germanii nu sunt iertați de condeiul veninos al lui Nietzsche. Filozoful îi condamnă că și-au pierdut spiritul, pathosul și s-au lăsat pradă unei moleșeli ca aceea indusă de spuma berii. Universitățile sunt, la rândul lor, pepiniere de gură-cască și fuduli. Într-o lume a decadenței, așa cum o numește el adesea, Nietzsche găsește ca unică soluție dărâmarea idolilor venerați mult prea mult și care și-au pierdut acum din puterea lor salvatoare, de-au avut-o vreodată. Trecerea trebuie să fie dură, bruscă, de natură să nimicească, de unde și subtitlul cărții: Cum se filozofează cu ciocanul . Ceea ce propune el, în fond, este extazierea în fața vieții și refuzul normei ce încorsetează predilecția naturală către voioșia simțurilor și a inteligenței.

Scrisă deopotrivă cu pasiune, dar și puternic argumentat, Amurgul idolilor este o carte a răzvrătirii, specifică sufletelor tinere, singurele în măsură să-și pună întrebări, să ridice probleme și să se ridice împotriva suflului fetid al vechimii.

  • Plusuri

    O carte de căpătâi a filozofiei, ea aduce un spirit nou, înviorător

  • Recomandari

    Spiritelor tinere și, bineînțeles, pasionaților de filozofie

Categorie: | Autor: | Editura:



Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Pe aceasta nu am citit-o dar pe Dincolo de bine si de rau da.

    Pe scurt daca esti crestin la nivel profund(ai investit emotional mult in aceasta idee de cand ai fost mic/mica) sau musulman sau iudaic mai bine nu te apuca sa citesti pentru ca iti va demonta sau pune in pericol tot ceea ce ai crezut pana acum despre “Dumnezeu” si “virtutile” impuse de religii maselor pentru a le tine in control.

    Nu e doar o filozofie, termen adesea folosit pentru a arunca un fel de perdaf sau ironiza sau face mai putin importanta o notiune de multe ori mai reala decat vrem sa acceptam.

    Cumulul de opere scrise de Nietzsche si altii ca el au fost si sunt o critica mai mult sau mai putin obiectiva a unor fenomene care inca si acum se manifesta in lume in plin secol 21.

    La romani Nietzsche e prea tare de a fi digerat pentru ca nu suntem pregatiti nu suntem maturi si reci in gandire sa ne facem autocritica mai ales la nivel de religie sau mentalitati si sa ne adresam intrebari dure,daca ne ajuta sau nu cu ceva concret acest crestinism, islamul sau fiecare ce religie are…

    E corect sa ne botezam copiii? Oare nu cumva ne erijam in niste mici despoti cand incalcam liberul arbitru a unei fiinte umane libere?

    Nu am auzit sau vazut inca o mea culpa din partea BOR in care sa recunoasca ca vreme de secole s-a folosit gratuit de munca serbilor,iobagilor romani si sclavia tiganilor de pe mosiile manastiresti.

    Astea sunt realitati istorice documentate si cu tone de dovezi in arhive (hrisoave,danii,donatii etc.)

    Cat despre succesul in viata putem sa vedem pe fetele credinciosilor fericirea lor proverbiala…
    toti strainii care ne-au vizitat tara au remarcat ca avem aproape toti fete posace si chipuri triste…oare de ce…? ca tot ne batem in piept cu “adevarata religie” e a noastra.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro