Milionar peste noapte

**Urmatoarea carte din sectiunea Scrie pe bookblog are un titlu cat se poate de ispititor: Milionar peste noapte, si se bucura de recenzia unui... "milionar mioritic" - Luca :)

Autor: Mark Fisher
Rating:

Una dintre cele mai importante calitati ale unei carti informative, indiferent de domeniu, este accesibilitatea mesajului. Cartea trebuie sa se citeasca si sa fie receptionata cu usurinta. Daca ai de-a face cu un domeniu arid cum sint finantele personale, aceasta realizare este cu atit mai mare. Din acest punct de vedere, eu am dat peste un diamant. Fiind un domeniu care ma pasioneaza, citesc tot ce apare, indiferent de editura, autor, calitatea tipariturii sau prezentarea grafica. Nu am preconceptii si incerc sa receptionez cit mai bine mesajul. Cartea de fata apare la o editura departe de mainstream, editura Mix, care are ca domeniu predilect cartea esoterica. Nu te-ai astepta sa gasesti la ei carti despre educatie financiara. Surpriza e cu atit mai mare cu cit sint mai multe titluri, pe care am de gind sa le recenzez pe masura ce le voi citi.

Revenind, Milionar peste noapte este o lectura agreabila de la primele pagini. Autorul alege sa foloseasca tehnici de scriitura si abordare clasice, dar perfect alese pentru ce isi propune, si amintesc doar citeva: calatoria initiatica, relatia maestru-discipol, alegoria. In esenta este vorba despre un tinar care doreste sa devina bogat si ajunge discipol la un multimilionar care ii va transmite un secret deosebit: cum sa devii bogat peste noapte.

Sa nu va asteptati la dezvaluiri din domeniul financiar si la tehnici de investitie. Acestea sint metode, nu cai. Mesajul cartii este clar: bogatia se obtine incepind din interior, prin schimbarea mentalitatii si a modului in care te privesti pe tine si realitatea din jurul tau.

Toate cartile cu adevarat importante din domeniul educatiei financiare subliniaza acest aspect. Incepind cu pasaje din Biblie (nu rideti, nu glumesc!) si terminind cu Kiyosaki, cartile importante care ating acest subiect subliniaza ca:

- bogatia este o stare interioara, determinata de increderea in valoarea personala, in faptul ca meriti sa ajungi bogat;

- ea se obtine prin stabilirea cu exactitate a telurilor, prin precizarea cantitativa (vreau sa am active si pasive in valoare de trei milioane de dolari) cit si a timpului in care doresti sa le obtii (vreau sa obtin banii in zece ani);

- trebuie sa actionezi asupra tuturor oportunitatilor care iti apar in viata, imediat si fara ezitare.
Milionar peste noapte reuseste foarte bine sa sublinieze aceste etape, dar atinge si alte puncte sensibile, cum ar fi metodele de exploatare a puterii extraordinare a subconstientului, relationarea fata de obstacolele intilnite (ele trebuie privite ca oportunitati si exploatate), modul de abordare psihologica a problematicii bogatiei etc.

Veti spune ca acestea nu sint lucruri noi, ca le-ati citit in alte carti de dezvoltare personala sau educatie financiara. Adevarat, dar modul in care sint prezentate de catre Mark Fisher, accesibilitatea conceptelor prin folosirea firului narativ si al povestii aduc mari servicii receptionarii mesajului. La finalul lecturii poti spune ca ai inteles cu claritate ce a vrut sa-ti transmita autorul, ai retinut conceptele si le-ai integrat mental. Nu degeaba Platon a ales forma dialogului dintre maestru si discipol, modalitate pe care o foloseste si autorul cartii de fata!

Una peste alta, am dat doar patru stele acestei carti pentru ca este doar o introducere in domeniul educatiei financiare, ce pune baze dar nu intra in detalii. Acest lucru nu este neaparat o cadere. Cartea nici nu si-a propus acest lucru. Ea va ramine ca o buna piatra de temelie la edificiul pe care ar trebui sa-l construim, cu totii, cel al competentei in finantele personale.

Scrisa de Luca

Citeste cele 3 COMENTARII si spune-ti parerea!

Sun Tzu – Strategii de marketing

Autor: Gerald & Steven Michaelson
Rating:
(ediţia în limba engleză)

Este clar ca avem de-a face cu o carte scoasa pe piata de niste oameni de marketing. Se pune accent pe titlu si coperta, elementele care in momentul de fata vand cel mai bine o carte, cel putin in Romania. Sun Tzu - Strategii de marketing e o carte cu o coperta buna, tipic americana, si un titlu destept care leaga un domeniu foarte vast insa destul de "la moda" (strategii de marketing) de un chinez care, la 2500 de ani dupa moarte, inca prinde la public.

Aceasta legatura dintre marketing si razboi a fost evidentiata in mai multe carti de specialitate si este cat se poate de justificata tinand cont de faptul ca multi termeni folositi in marketing au fost preluati din domeniul militar. Cateva exemple sunt: strategie, tactici sau logistica. Deci, teoretic, asocierea din titlul cartii nu surprinde.

Ceea ce surprinde insa este lipsa de coerenta a autorilor. Nu numai ca legatura dintre principiile clasice ale lui Sun Tzu si marketing sunt slab evidentiate dar chiar din cuprins ne putem da seama ca o parte dintre cele 12 principii esentiale anuntate pe coperta nu prea se leaga cu ceea ce inseamna marketingul.

Sigur, in fiecare dintre capitole se pot gasi urme de strategii de marketing insa pentru cei ce activeaza in domeniul asta informatiile sunt inutile iar continutul este mult prea diluat. Inca de la inceput autorii anunta ca vor pune accent pe "idei simple" dar care nu sunt suficient constientizate si, intr-adevar, exista pe acolo idei ce pot parea interesante. Din pacate, aceste idei nu sunt suficient dezvoltate si se pierd in marea de banalitati si truisme.

Poate ca Sun Tzu - Strategii de marketing s-a vrut a fi o carte pentru novici, pentru cei ce vor sa isi faca o idee in legatura cu marketingul. Insa nici macar asta nu le-a reusit autorilor fiindca, pe parcursul celor 250 de pagini reusesc de mult prea multe ori sa isi piarda focusul si derapeaza de multe ori abatandu-se de la subiect si dand sfaturi cum ar fi: incearca sa obtii rezultate extraordinare, lupta si descopera sau facand afirmatii "profunde" precum munca in echipa aduce castiguri.

Concluzie

O carte slaba, diluata, bine marketata, care probabil s-a vandut si se va mai vinde si in continuare destul de bine insa care, din punctul meu de vedere, nu merita nici macar jumatate de ora. Recomand, in schimb, cu caldura The Art of War a lui Sun Tzu, un veritabil manual de business si marketing.

Scrisa de Andrei Rosca

Citeste cele 3 COMENTARII si spune-ti parerea!

New Media

Autor: Dorina Gutu
Rating:

Dorina Gutu e lector universitar doctor la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice din cadrul SNSPA iar cartea intitulata sugestiv New Media este, din cate stiu eu, cam prima carte aparuta la noi pe aceasta tema.

Ca sa fiu sincer, nu cred in sistemul educational din Romania. Nu am sa ma leg acum nici de politicienii care tot fac reforme, nici de banii care nu se aloca invatamantului. Incerc sa nu judec fiindca nu cred ca sunt in masura sa o fac. Am insa dreptul sa observ ce se intampla iar ceea ce vad sunt tineri care termina facultatile si habar n-au pe ce lume sunt. Mai mult decat atat, ceea ce mi se pare si mai trist, este ca vad si profesori care sunt total depasiti de subiectele pe care le predau. Stiu ca ar trebui sa evit o generalizare insa n-am s-o fac. Exista desigur si exceptii contrastante dar, ca de obicei, ele nu fac altceva decat sa confirme o regula.

Acesta e motivul pentru care am inceput sa citesc New Media asteptandu-ma sa ma lovesc de o carte proasta.

Am gresit

New Media e o lucrare documentata temeinic in care sunt citate ca surse foarte multe siteuri si, mai ales, blog-uri ceea ce, din punctul meu de vedere, da un plus de credibilitate cartii. In definitiv, ar fi fost si greu de crezut ca o carte despre new media, adica bloguri, podcasturi sau retele sociale (myspace, hi5, facebook), e scrisa fara a folosi internetul. Ca o paranteza, sa nu uitam ca exista carti din alte domenii (in general self-help) care sunt "scrise" cu copy-paste-uri de pe site-uri mari si, mai apoi, publicate si scoase pe piata sub numele unor edituri romanesti.

Scrisa ca un blog, cu tag-uri (etichete) si linkuri usor adaptate care trimit in subsolul paginii, cartii ii lipseste un singur element pentru a putea fi confundata cu un blog tiparit: ordinea invers-cronologica a capitolelor. Motivul este insa lesne de inteles: publicul vizat de carte nu e format din specialisti in internet iar cei carora termeni ca social networks, web 2.0 sau user generated content le suna ciudat ar fi fost in mod sigur debusolati de o carte ce incepe cu sfarsitul.

Cititi New Media chiar daca nu lucrati sau nu va tenteaza sa lucrati in industria online! Gasiti acolo date foarte interesante si puteti face cu usurinta comparatii revelatoare intre diferentele de perceptie a internetului ca mijloc (liber) de comunicare in state precum Franta, Japonia, Coreea si, mai ales, China.

Doua exemple scurte

Ca sa dau doar doua exemple din carte, japonezii vad blogging-ul mai degraba ca un loc in care sa isi consemneze gandurile decat un mod de a se face auziti ceea ce, pe de-o parte, e in perfecta conformitate cu mentalitatea lor conservatoare, traditionalista iar pe de alta parte ne releva a nu-stiu-cata-oara discrepanta dintre extraordinara lor deschidere catre noile tehnologii si inhibarea de care dau dovada atunci cand vine vorba de a isi adapta modul de gandire. In cazul de fata, incapacitatea de a vedea in blog mai mult decat un mod (valid, desigur) de a isi fixa niste idei.

Al doilea exemplu e faptul ca Blue House din Coreea de Sud (echivalentul Casei Albe din SUA) are un blog pe care oficialii guvernamenali scriu atat despre munca lor cat si despre viata privata. Coreea de Sud, da? Oare cand se va intampla asta si la noi? Cand vom reusi sa trecem de la a face copy-paste de comunicate de presa pe blog la urmatorul nivel? Cand ne vom maturiza?

Partea mai putin buna

Dorina Gutu a studiat destul de bine fenomenul New Media iar asta se vede. La fel de usor se vede insa, pe alocuri, si lipsa de experienta practica in domeniul blogging-ului si, in general, in ceea ce tine mai degraba de partea tehnica a acestor noi media. Am gasit in carte mai multe astfel de greseli tehnice incepand cu faptul ca blogroll-urile celorlalti au influenta asupra cotatiei in motoarelor de cautare (n-au!) si continuand cu afirmatia ca blogurile nu ar fi site-uri ci cu totul altceva (gresit! blogurile sunt site-uri web din punct de vedere al constructiei/arhitecturii insa au anumite particularitati).

Sa retinem totusi ca Dorina Gutu nu este programator si nici nu e implicata direct in industria online, nu din asta traieste, si sa trecem peste aceste mici erori.

Concluzie

Desi, asa cum am zis si mai sus, e vorba de o carte care se adreseaza mai degraba incepatorilor, New Media s-a dovedit o lectura placuta, bine structurata, concluziva pe alocuri, pe care mi-a facut placere sa o citesc chiar daca ma intalnisem si eu in ultimii ani cu mare parte din datele prezentate de Dorina Gutu.

Scrisa de Andrei Rosca

Later edit: se poate cumpara de aici.

Citeste cele 11 COMENTARII si spune-ti parerea!

Cele 11 legi imuabile ale internet brandingului

Autor: Al Ries
Rating:

Cartea incepe banal si plictisitor, povestind cat de extraordinara a fost aparitia TV-ului si, mai apoi, a cipului, a pc-ului si internetului. Stiti voi, vechea si expirata lectie de istorie in timpul careia aveai suficient timp sa te gandesti la toate locurile misto in care ai fi putut fi daca nu faceai greseala sa ramai la ora.

Da, Ries! Stim ca internetul e "de bine" si stim ca pana la TV trebuia sa mergem pe stadion pentru a vedea meciul. Nu avem nevoie ca un expert in strategie de marketing sa ne spuna asta.

"Importanta motoarelor de cautare pe internet se va diminua."

Asta zicea Ries si ne imaginam ca in anul 2000, cand a aparut cartea, unii oameni l-au ascultat. Nu numai ca Google a explodat exact in perioada in care Cele 11 legi imuabile erau scrise dar corporatia numara astazi 16.000 de angajati si controleaza o parte semnificativa din ceea ce numim internet. Chiar daca sunt persoane (printre care ma numar si eu) care considera ca Google incepe sa isi piarda din focus, un brand care a fost estimat la 66 miliarde de dolari, nu se prabuseste peste noapte. Ai gresit, Ries! Nota 2, treci la loc in banca.

Si nu e singura previziune gresita. E interesant de citit cartea acum, la cativa ani buni de la lansare. Poti sa iti dai seama cu adevarat cat de dinamic si instabil e acest nou canal de comunicare.

Sigur, principiile enuntate de Al Ries nu sunt in totalitate gresite si oricum, trebuie tinut cont de faptul ca informatiile din carte sunt usor depasite de vreme. Legea interactivitatii, legea numelui comun, legea singularitatii sau legea globalismului sunt doar cateva dintre ideile cartii. Un cititor perseverent ar putea gasi aici 2-3 idei interesante insa doar atat. Nimic spectaculos, nimic de esenta, nimic din Ries-ul care ne obisnuise cu carti construite in jurul unei singure idei foarte bine argumentate, idee care insa, de obicei, chiar merita timpul investit in lectura cartii.

Ries a gresit.

Candva, prin 1996, scria o carte foarte buna despre un concept exceptional: focus. 4 ani mai tarziu, in 2000, si-a incalcat singur regula incercand sa analizeze un mediu care nu ii era familiar. A incercat sa isi extinda fortat aria de competenta si a esuat. Esecul sau se numeste Cele 11 legi imuabile ale internet brandingului.

Scrisa de Andrei Rosca

Citeste cele 14 COMENTARII si spune-ti parerea!

Sexul vinde

Autor: Rodger Streitmatter
Rating:

In marketing, "sexul vinde" a devenit cliseu. Da! Sexul vinde sau, cel putin, vindea! Insa nu chiar asa cum isi imagineaza neinitiatii (in marketing, nu va ganditi la altceva!)

Am inceput sa citesc cartea lui Streitmatter din punctul de vedere al unui marketer ce simtea si spera ca ar putea spulbera un mit. N-am crezut niciodata ca "sexul vinde" poate fi generalizata atat de tare incat sa para macar ca functioneaza in orice industrie.
Mai mult decat atat, cred ca gluga folosita pe post de fusta si sutienele lipsa nu vor mai reusi mult timp sa vanda alte produse decat cuierele pe care sunt agatate. Cu mici exceptii.

Imi doream, deci, ca Streitmatter sa imi dea niste argumente puternice, sa ma faca sa fierb si sa transpir, sa nu dorm noaptea in incercarea de a demonstra ca undeva in teoria lui (si nu numai a lui) e o fisura. Rodger mi-a provocat o dezamagire crunta. Am dat de o carte care este, pe de-o parte, un tratat (destul de obiectiv) despre aparitia si evolutia "libertatii" sexuale in mass-media si despre cum s-a reusit transformarea unui tabu intr-o obsesie si, pe de alta parte, o incercare futila a autorului de a analiza pe decenii, subiectiv, modul in care s-a facut si in care ar fi trebuit sa se faca aceasta trecere de la pudism exagerat la exhibitionism ieftin.

Partea de prezentare a datelor, cronologic, a iesit binisor si e o lectura placuta despre inventarea pilulei contraceptive prin anii '60, revolutia provocata de revista Playboy si, mai apoi, de Jim Morrison de la "The Doors", Madonna sau seriale americane precum Three's Company ori reviste cum e Cosmopolitan. Chiar si analiza subiectiva si parerile cu privire la cum ar fi trebuit sa se intample lucrurile au iesit acceptabile...pana la un punct.

Cu cat autorul se apropie mai mult de zilele noastre cu atat o da in bara mai frecvent. E clar ca Streitmatter e usor deconectat, in urma. Cam cu 10 ani asa. Rezultatul: texte de un penibil pe care, data fiind tema cartii, nu il pot numi decat obscen. Nu-i vorba, si pana sa ajungem in anii 2000 avem parte de texte penibile si care, nu ma indoiesc, ar fi putut cu usurinta sa provoace lesinul a cel putin 2-3 femei in etate, in cazul in care ar fi fost "recitate" in troleibuz.

"Un articol se referea la motivele pentru care femeile nu vor sa faca sex oral - si ce pot face barbatii pentru a depasi aceste obstacole. Anumite plangeri din articol, scris de o femeie, includeau marturisiri de genul "Nu este romantic" sau "Nu imi place sa pun lucruri murdare in gura".[...] Tonul articolului este dat inca de la inceput, el intitulandu-se "Inghitirea sabiei". [...] Un alt mesaj foarte clar este redat de faptul ca plangerile celor cinci femei sunt frivole. Autorul le descrie ca fiind smiorcaieli minore si ii sfatuieste pe barbati sa aplice o strategie care functioneaza si care le va face sa nu aiba nimic de obiectat.

Una dintre solutii ar fi legata de ideea de "a pune lucruri murdare in gura", lucru pe care barbatul il poate rezolva prin spalare in fata ei."

Intr-un alt pasaj, tratand subiectul The Doors si verva facuta de aparitiile lui Jim Morrison, autorul se straduieste nejustificat de mult sa ne explice cum ""Light my fire" facea, in mod evident, aluzie la sex si se referea la cererea solistului ca iubita sa-i trezeasca sexualitatea". Da! Probabil Streitmatter isi imagineaza ca daca lui i-au trebuit 10 pagini de explicatii ca sa inteleaga asta, toti pricepem la fel de greu.

Cu toate acestea, cartea merita citita insa doar daca nu te astepti la prea multe de la ea. Nu reuseste sa argumenteze mai nimic ci se limiteaza la a da exemple despre care autorul crede ca ar sustine teza sa: sexul vinde.

Da! Vinde, si inca vinde bine in industrii cum ar fi mass-media, showbiz sau muzica. Insa, iata, deloc de neglijat, am citit si scris despre o carte doar datorita titlului iar asta spune ceva. Spune ca explozia pe care "sex"-ul a provocat-o in industriile de mai sus (sa observam ca toate lucreaza cu mase de oameni!) a afectat intr-o anumita masura si alte industrii cum ar fi cea a cartilor, lucru care ar putea fi (si chiar este) folosit de edituri.

Ma rog, asta daca nu cumva esti atat de prost inspirat incat sa pui numele unei carti: "Exersati 7 minute pe zi sex de calitate" (vazuta azi pe rafturi). Baietii de la marketing! Eu inteleg ca unii oameni pun egal intre 7 minute de sex si sex de calitate, dar hai sa nu generalizam.

O recenzie de: Andrei Rosca

Citeste cele 4 COMENTARII si spune-ti parerea!

Viata mea in publicitate & Publicitate stiintifica

Autor: Claude C. Hopkins
Rating:
(ediţia în limba engleză)

Cand David Ogilvy spune: "Nimanui n-ar trebui sa i se permita sa aiba de-a face cu publicitatea pana nu a citit de sapte ori Publicitate stiintifica. Mie mi-a schimbat viata.", nu ai ce sa comentezi. Pur si simplu incepi sa citesti. Cand un astfel de nume rasunator in publicitate isi exprima o parere atat de pretioasa, orice contestare ar fi nelalocul ei.

La noi Publicitate stiintifica, publicata pentru prima oara in 1923, a aparut intr-un volum insotita de autobiografia lui Claude Hopkins, Viata mea in publicitate, pe care a scris-o patru ani mai tarziu. Mi se pare o strategie buna, menita sa ii convinga mai ales pe sceptici ca Publicitate stiintifica, care apare in continuarea autobiografiei, este o carte de referinta in acest domeniu.

Mi s-au intamplat doua lucruri putin ciudate citind acest volum. In primul rand, pana si autobiografia lui Hopkins se prezinta ca un manual. Este un manual dupa care inveti cum sa ai succes, in primul rand in viata si apoi in publicitate. Hopkins povesteste ce a facut pentru a se intretine singur de la varsta de 9 ani, da amanunte despre primele lui experiente in vanzare, care au avut loc tot in jurul aceleiasi varste. Isi explica modul de gandire, de abordare a anumitor probleme, mentioneaza toate firmele pentru care a facut reclama si cum a ajuns in acea situatie.

Mai presus de aceste relatari insa se desprind doua idei importante: in ceea ce priveste viata in general, trebuie sa muncesti pentru a avea succes. Desi nu recomanda nimanui sa faca la fel, spune ca ziua lui de munca incepea la 6 dimineata si se termina la 2 dimineata. Rezistenta lui, timp de 35 de ani, s-a datorat dragostei de munca, pe care a privit-o ca pe un joc.

Apoi, legat de publicitate, "["]drumul spre succes trece printre oamenii obisnuiti. Ei formeaza majoritatea covarsitoare." Hopkins a considerat intotdeauna un avantaj faptul ca a pornit de la stadiul de om obisnuit si sarac pe deasupra. Si ii apostrofeaza des pe cei care incearca sa vanda fara sa cunoasca publicul tinta, care nu incearca sa afle care sunt dorintele si nevoile oamenilor obisnuiti.

Al doilea lucru ciudat, este faptul ca desi ambele carti mi-au aparut ca niste manuale (Publicitate stiintifica era oricum un "manual"), nu le-am perceput ca pe niste carti stiintifice; nici o clipa nu m-am incurcat in limbaj de lemn, in exemple ce par ca nu se mai termina, in calcule matematice, sau alte obstacole pe care le intalnesc cand citesc carti de specialitate. In maniera lui obisnuita, Hopkins a facut cartile accesibile oamenilor obisnuiti.

In ceea ce priveste "cartea pe care ar trebui sa o citesti de sapte ori", in afara de lauda ca regulile prezentate sunt structurate pe capitole scurte, cu titluri clare care le rezuma si explicatii la obiect, as mai avea de mentionat urmatorul citat: "Aceasta este una din greselile cele mai mari. Autorii textelor isi abandoneaza rolul, uita ca sunt vanzatori si incearca sa devina actori. In loc de vanzari ei cauta aplauze." Poate ar trebui ca si "publicitarii" din cartea lui Ries sa asculte sfatul lui Ogilvy.

O recenzie de: Raluca Alexe

Citeste cele 3 COMENTARII si spune-ti parerea!

Caderea advertisingului si ascensiunea PR-ului

Autor: Al Ries & Laura Ries
Rating:
(ediţia în limba engleză)

Am citit cartea celor doi germani, tata si fiica, asa cum atentiona Andrei in recenzia lui, si din nevoie, dar si din interes propriu. Din nevoie pentru ca sunt doua domenii de care ma tot lovesc in viata de student si din interes propriu pentru ca nu mai suport reclamele, cel putin pe cele de la noi, si m-am gandit ca poate ma voi lamuri de ce.

M-am lamurit, intr-adevar - agentiile de advertising inteleg ceea ce fac ele un pic diferit decat ar trebui. Adica in loc sa faca reclame pentru a creste vanzarile unui produs, pun pe primul plan creativitatea, conceperea unei reclame care sa le aduca cat mai multe premii. Nici nu conteaza ca mesajul sa fie clar, in concordanta cu ceea ce reprezinta clientul, atata timp cat spotul aduce in agentie un Leu de Aur de la Cannes. Autorii remarca nu numai faptul ca nici o campanie nu a crescut macar vizibil vanzarile produsului respectiv, dar si ca in general lumea nu retine numele produsului la care s-a facut "reclama aceea geniala".

O alta problema a advertisingului este credibilitatea; care nu mai exista. Cu cat un brand isi face mai multa reclama cu atat li se pare potentialilor clienti ca ceva nu e in regula cu el, cu atat parca ar striga in gura mare "Am probleme si doar advertisingul m-ar mai putea ajuta".

Solutia? PR-ul. Care este crucial cel putin in lansarea unui brand. Nimeni nu o sa creada o reclama care vine si iti spune ce bun e un produs nou lansat. O sa creada insa o a treia entitate care vine si ii spune asta, asa cum explica autorii in capitolul "Puterea unui tert": "["] obiectivul este sa-ti relatezi povestea indirect, printr-un tert, in special prin media". Oamenii cred articolele din ziar, stirile din media despre o lansare, dar nu un ad. Paradoxal, nici o agentie de advertising nu isi face reclama, ci toate se bazeaza pe PR pentru promovare.

Concluzia pe care o reiau de nenumarate ori autorii este: "Un ad nu poate fi argumentul. Poate fi doar elementul care aminteste ceva. ["] ca unealta de construire a unui brand este mort. ["] Relatiile publice sunt modalitatea optima de construire a unui brand."

Ca si constructie, culmea, calitatile cartii devin defecte in cateva randuri: multe subcapitole, desi ajuta pentru ca delimiteaza clar ideile, devin enervante cand se intind pe doar jumatate de pagina; exemplele multe (cartea are cam 300 de pagini) te conving ca autorii nu vorbesc prostii, ca s-au documentat, dar devin obositoare cand deja ai inteles foarte bine ce vor sa spuna; si in ultimul rand, prezentarea ideii in primele doua paragrafe ale subcapitolului si apoi adaugarea de exemple - ar putea fi un defect din punctul de vedere al autorilor, pentru ca ai tendinta sa "sari" paragrafele cu exemple (iar ei nu cred ca isi doresc asta), altfel insa este o tehnica foarte buna.

Oricine vrea sa se specializeze in advertising ar trebui sa citeasca inainte Caderea advertisingului si ascensiunea PR-ului; te face sa te gandesti daca are rost sa construiesti o cariera intr-un domeniu in care eficienta scade vazand cu ochii. Si poate se reprofileaza pe PR, si apar si la noi specialisti in Relatii Publice :)

A, si problema cu reclamele din Romania este ca sunt pur si simplu proaste; asta daca mai era cineva de alta parere.

O recenzie de: Raluca Alexe

Citeste cele 4 COMENTARII si spune-ti parerea!