Titlu: Copiii lui Himmler
Autor: Caroline de Mulder
Rating:
Editura: Nemira
Anul aparitiei: 2025
Traducere: Diana Morărașu
Numar pagini: 288
ISBN: 9786064320896

Copiii lui Himmler este o carte care se citește greu. Te obligă să stai cu disconfortul, să privești în față aspectele întunecate ale celui de-Al Doilea Război Mondial, și dincolo de acesta, zonele întunecate ale istoriei care a construit identitatea europeană contemporană.

Deși titlul cărții face trimitere la Heinrich Himmler, al doilea cel mai puternic om din Germania nazistă, responsabil de conceperea și dirijarea implementării programului „soluția finală a problemei evreiești”, care s-a soldat cu milioane de victime, cartea nu este o biografie și nici o analiză istorică, ci o ficțiune despre identitate, manipulare și moștenirea răului.

Himmler a fost și cel care s-a ocupat de maternitățile nazite numite Lebensborn, structuri create pentru a încuraja și controla nașterea de copii arieni și dezvoltarea rasei perfecte. Din acest punct de vedere, romanul are și “forța unui mare documentar”, așa cum preciza Le Figaro.

Romanul urmărește destinele unor tineri care, din motive diferite, ajung să fie atrași de ideologii extremiste sau de mitologiile întunecate ale trecutului nazist. De Mulder construiește o poveste în care fragilitatea emoțională, lipsa de repere și nevoia de apartenență devin uși deschise spre manipulare. Tinere femei sunt atrase, convinse, manipulate să aducă pe lume copiii unor membrii ai armatei naziste pentru a contribui la crearea unei generații care va reprezenta idealurile naziste de puritate genetică și forță, pusă în slujba unei doctrine periculoase.

Dar oamenii nu poti fi puși într-un laborator, mai devreme sau mai târziu, unii dintre cei vor începe să își pună întrebări, să caute sensuri și să reacționeze în moduri care nu pot fi controlate.

Un personaj emblematic al cărții este asistenta Helga,  o femeie disciplinată, eficientă, aproape impecabilă în comportament. Însă această disciplină ascunde o rigiditate care amintește de structurile autoritare ale oricărei dictaturi. De Mulder folosește acest contrast pentru a sugera că răul nu se manifestă doar prin violență explicită, ci și prin ordine excesivă, prin obediență oarbă și prin lipsa de empatie.

Când unul dintre bebelușii născuți în maternitate, Jurgen, este ucis doar pentru că nu pare să corespundă cerințelor genetice ale naziștilor, Helga începe să își pună întrebări.

„Lui Jugen îi este mai bine așa, mort de o moartea miloasă, bietul de el nu era făcut pentru viață, dar maniera în care s-a întâmplat, să-l smulgă așa de lângă mama lui, să nu-i dea nici măcar rămășițele, cadavrul micuț, cenușa, maniera nien, nu pot spune că a fost bună.

Nu există binele de-o parte, iar de cealaltă, răul, sunt alunecări lungi, de care nu ne dăm seama, treceri uneori imperceptibile de la una la alta. Iar când ne dăm seama, e prea târziu.

Întrebarea asta mă obsedează, îmi revine mereu în minte sub alte și alte forme, ca și cum ar fi fost infinită. Noi alegem răul sau ne alege el pe noi? Eu am fost bună, dar nu de partea binelui?

Nu credem toți că suntem de partea luminii? Aș fi putut săl salvez pe Jurgen? Cum, cum, cum? Nu aș fi putut. Nu aș fi putut.”

Caroline De Mulder nu scrie numai o carte despre trecut, ci și despre prezent. Copiii lui Himmler este, mai ales în zilele noastre, un avertisment subtil: extremismul nu revine prin marșuri și uniforme, ci prin vulnerabilități personale și prin nevoia de sens a unei generații dezorientate.

Vă recomand cartea și oportunitatea de reflecție pe care o aduce.

Text scris de Raluca Elgyar. 

• Plusuri

  Caroline De Mulder creează o lume apăsătoare, neliniștitoare, care te prinde imediat. Tensiunea psihologică este constantă și bine dozată.

  Cartea arată cum umbrele trecutului pot reveni în prezent prin mecanisme subtile: fascinație, gol interior, manipulare.

• Recomandari

  O carte profundă și frumoasă care va rămâne cu siguranță în mințile și inimile cititorilor.