Scris de Moisei Corina • 23 September 2024 • in categoria Roman grafic
Există preconcepția că istoria este scrisă de învingători, o adevărată prejudecată perpetuată constant de-a lungul vremii, astfel încât chiar am ajuns să o credem. De fapt, înclin să cred că istoria e o sumă de vieți pe care oamenii simpli le trăiesc și care se ciocnesc de intemperiile vremii. Războaiele, foametea, frigul - nimic nu oprește cursul vieții. O modelează? Sigur. O fac dificilă? Bineînțeles. Dar oamenii rezistă și scriu istoria lor. Exact cum a făcut-o și bunica Lee Ok-sun, cea care își confesează viața în romanul grafic Iarbă de Keum Suk Gendry - Kim, tradus de Iolanda Prodan la editura Alice Books.
Lee Ok-sun începe narațiunea cu a destăinui greutățile prin care a trecut de-a lungul copilăriei. Provenită dintr-o familie săracă, unde tatăl este bolnav și nu poate duce greul muncii, iar mama se luptă pentru supraviețuire, fetița poartă grija fraților mai mici și încearcă să nu devină prea… incomodă într-o vreme deloc ușoară. Ce nu știe micuța, e că într-o zi, în casa ei, va veni un om sub pretextul de a o înfia. De aici, destinul lui Lee Ok-sun este pecetluit. În scurt timp, fetița va deveni femeie de consolare.
Mă opresc aici pentru o scurtă incursiune în ceea ce înseamnă femeile de consolare. Ca interval de timp, ne aflăm în perioada celui De-al Doilea Război Mondial, când armata japoneză a continuat ocupația Coreei, începută încă din 1910, odată cu anexarea oficială a peninsulei coreene. Această perioadă a fost marcată de o stăpânire colonială extrem de brutală, care a inclus exploatarea economică a resurselor, represiunea culturală și numeroase abuzuri în segmentul drepturilor omului. Unul dintre aspectele centrale ale politicii japoneze în Coreea a fost mobilizarea obligatorie a forței de muncă. Sute de mii de coreeni au fost obligați să lucreze în fabrici, mine și alte industrii ce susțineau efortul de război japonez, adesea în condiții extrem de grele și periculoase.
Pe lângă exploatarea muncitorilor, un capitol trist al ocupației a fost fenomenul „femeilor de consolare”, un termen eufemistic pentru femeile care au fost forțate să servească drept sclave sexuale pentru soldații japonezi. Multe dintre aceste femei proveneau din Coreea, dar și din alte țări asiatice, fiind supuse unor suferințe și abuzuri de neimaginat. În plus, armata japoneză a reprimat sever cultura coreeană, impunând o politică de asimilare forțată. Autoritățile coloniale au interzis utilizarea limbii coreene în școli și alte instituții publice, iar limba și cultura japoneză au fost promovate agresiv. Coreenii au fost, de asemenea, forțați să adopte nume japoneze, într-o încercare de a distruge identitatea națională a poporului coreean.
Lee Ok-sun este una dintre miile de femei de consolare (cât de absurd și de ciudat sună acest termen), care s-a hotărât să vorbească despre această suferință de neimaginat. Iarbă, romanul lui Keum Suk Gendry - Kim ne poartă de-a lungul acestei confesiuni și ne transpune în întunecimea acelor vremuri. Devenim martorii șocului său inițial, al durerii și dizgrației în care aceasta nimerește. De fapt, dacă stăm să ne gândim, nu a existat gram de fericire în destinul acestei femei. Violată în repetate rânduri, infectată cu boli venerice, devenită infertilă după un tratament inuman, Lee Ok-sun ajunge într-un final să-și regăsească frații, dar e de la sine înțeles că aceștia nu vor să o mai accepte în viața lor.
Sunt la primul meu roman grafic pentru adulți și a fost sigur mult peste așteptările mele. De fapt, dacă e să fiu sinceră, n-am știut mare lucru despre istoria femeilor abuzate de armata japoneză, or la noi, în spațiul european, nu se pune un accent mare pe studierea evenimentelor din spațiul cultural asiatic. Reușita lui Keum Suk Gendry - Kim este aceea că a dat la o parte cortina și a arătat lumii adevărul despre cum războiul nu are chip de femei, dar are durerea, oroarea și suferința acestora.
Copyright ©2011 Bookblog.ro