Titlu: Fetiţa pe care au lăsat-o în urmă
Autor: Roxanne Veletzos
Rating:
Editura: Litera
Anul aparitiei: 2019
Traducere: Sanda Spiridon
Numar pagini: 304
ISBN: 9786063340529

Romanul de faţă este unul dintre cele mai impresionante din câte am citit în ultimii ani. Şi mă bucur enorm atunci când reuşesc să aleg cărţi care îmi par interesante prin prisma unei scurte descrieri şi care ulterior îmi rămân în minte drept poveşti memorabile. Iar cartea este cu atât mai deosebită cu cât pleacă de la personaje şi întâmplări reale.

Fetiţa pe care au lăsat-o în urmă este chiar mama scriitoarei. Când era doar un copil, aceasta a fost găsită pe scările unui bloc din Bucureşti în luna ianuarie a anului 1941, cu un bilet în buzunar pe care fusese scris cu febrilitate următorul mesaj: „Împinşi de groază şi disperare încredinţăm acest copil în mâinile Domnului, cu speranţă şi credinţă că va fi salvat.”

Plecând de la această scenă, se naşte personajul principal al romanului, Natalia Goza, fetiţa evreică abandonată de părinţii biologici într-un moment de fugă din calea naziştilor care începuseră persecuţiile şi în România.

Fata ajunge într-un orfelinat, unde se transformă într-un copil închis în sine şi tăcut. Însă viaţa ei se va schimba radical în momentul în care este adoptată de Anton şi Despina, un cuplu înstărit care nu avea copii. Prima parte a copilăriei este una fericită, cu cei doi părinţi adoptivi care o iubeau mai mult decât orice pe lume. Are parte de o educaţie aleasă şi se bucură de afecţiunea părintească de care avea atât de multă nevoie.

Însă venirea celui de-Al Doilea Război Mondial dă vieţile tuturor peste cap. Natalia şi mama ei pleacă din Bucureşti la o casă aflată departe, cât mai departe de zona de conflict. Însă chiar şi acolo, cele două femei vor trece prin experienţa traumatizantă a unui bombardament. Iar Armata Roşie începuse să facă abuzuri şi să provoace nenorociri în rândul populaţiei ocupate. Natalia, copil fiind, trage cu urechea la discuţiile oamenilor mari şi rămâne tulburată auzind despre atrocităţile petrecute în acea perioadă.

Însă în tot haosul şi cruzimea războiului, cele doua vor întâlni și un exemplu de umanitate. Natalia se îmbolnăveşte grav şi se apropie rapid de moarte. Disperată, mama ei hotărăşte să meargă la gară în speranţa că va reuşi să găsească un tren şi să ajungă în oraş, la un spital. În momentul în care vede un tren cu soldaţi ruşi, aleargă cu copilul leşinat în braţe. Un soldat o va ajuta să urce în tren, deşi era interzis accesul civililor, spunându-i cu ochii trişti că şi el are acasă o fetiţă de vârsta Nataliei.

„...mama ei nu voia cu nici un chip să vorbească despre ruşi. Natalia bănuia că atitudinea ei avea legătură cu episodul acela când se regăsise în gară la Snagov cu un copil bolnav în braţe şi fusese salvată de un soldat anonim. 'Războiul este război. El îi transformă pe oameni în cele mai ciudate moduri. Dar, în sinea lor, oamenii rămân oameni.', îi spusese la un moment dat.”

Anii de după război devin şi mai duri. Încep problemele de aprovizionare ale populaţiei, foametea, lipsurile, raţionalizarea energiei electrice şi a alimentelor, abuzurile regimului comunist.

Natalia, acum ajunsă adolescentă, se loveşte dureros de o lume urâtă, tristă, schimbată în rău. Un mare şoc va fi confiscarea casei în care locuiau, căminul lor în care avusese parte de cei mai frumoşi ani ai copilăriei. Sunt vizitaţi de un individ care îşi notează meticulos toate bunurile lor într-un registru, li se dau două ore să îşi strângă câteva lucruri, după care efectiv sunt daţi afară din propria casă.

Sunt mutaţi forţat într-un apartament unde vor sta la comun cu alte persoane. Se lovesc şi acolo de ură, răutate şi egoism. Natalia cade într-o deznădejde profundă, pur şi simplu nu mai găseşte motivaţie să se ridice din pat. Nu mai suportă să existe. Însă treptat îşi dă seama că trebuie să fie puternică pentru părinţii ei. Îşi adună toate puterile fărâmiţate şi începe din nou să trăiască.

Viaţa ei anostă capătă o strălucire neaşteptată în momentul în care îl întâlneşte pe Victor. De fapt, îl reîntâlneşte. Victor fusese cândva un tânăr sărac, pe care tatăl său l-a ajutat să supravieţuiască. Îi va oferi o cameră deasupra magazinului său de papetărie şi îl va lua sub aripa sa în afacere.

Anii trec şi Natalia devine o tânără frumoasă. Anii trec şi peste Victor şi astfel îl reîntâlneşte bărbat în toată firea. Cu o distanţă de aproximativ 20 de ani între ei, apare o iubire pasională, care o determină pe Natalia să găsească tot felul de scuze pentru a se întâlni în secret cu el.  Cât rezistă relaţia secretă a celor doi? Ce decizie ia Victor în ceea ce o priveşte pe Natalia? Vei afla spre finalul cărţii cum şi în ce fel se schimbă viaţa Nataliei.

• Plusuri

  Vei cunoaşte România de dinainte şi de după Al Doilea Război Mondial, cu toate suferinţele şi dramele prin care au trecut oamenii de atunci. Te vei ataşa de pesonajele romanului: de Anton şi Despina, de Natalia şi de Victor. Vei suferi alături de ele şi îţi va bate inima mai tare la fel ca Nataliei ori de câte ori aceasta se întâlneşte cu Victor.

• Recomandari

  Iubitorilor de istorie, celor care doresc să cunoască îndeaproape România acelor ani. Este o bună recomandare şi pentru iubitorii de poveşti de viaţă, inspirate din realitate.