Târfe asasine

Autor: Roberto Bolaño
Rating:

Editura: Curtea Veche
Anul aparitiei: 2009
Traducere: Alina Cantacuzino
Numar pagini: 211
ISBN: 978-973-669-770-8
Relaţia mea vitregă cu Roberto Bolaño
Mi-am dorit mult să nu închei anul cu lectura unei cărţi aşa şi aşa. Dorinţa mi-a fost, întâmplător şi-n cele din urmă, împlinită: chilipirind, cum mi-e obiceiul, am avut norocul să dau, la "reduceri", peste Târfe asasine a lui Roberto Bolaño. O carte cu parfum frumos, aspect vintage şi hârtie aspră la pipăit, care a zăcut câteva săptămâni pe-un raft al bibliotecii până să ajung la ea cu pofta mea de citit, caracteristică unui respectabil final de decembrie. Antreu potrivit pentru festinul care i-a succedat.
Mărturisesc că, până acum, l-am ocolit cu premeditare pe Bolaño, dându-i doar de departe târcoale, amuşinându-l cu încăpăţânată neîncredere. Într-o vreme, nici măcar nu atingeam puţinele-i volume zărite sporadic prin librării. Ce să le mai şi răsfoiesc!? [Citeste tot Articolul]
Insula preafericiţilor

Autor: August Strindberg
Rating:

Editura: Humanitas
Anul aparitiei: 2008
Traducere: Liliana Donose Samuelsson
Numar pagini: 104
ISBN: 978-973-50-1993-8
Ca să înţelegi cum a evoluat societatea umană nu trebuie neapărat să parcurgi tomuri întregi ale vreunei Istorii a civilizaţiei- e suficient să citeşti, într-o singură zi, Insula preafericiţilor a lui Strindberg. Cel care devenea cunoscut cu "Salonul roşu" criticând vehement mai toate aspectele lumii în care trăia -politica mânjită de interese, presa aservită, arta orgolioasă, justiţia coruptă, burghezia tarată de snobism, parvenitism, ipocrizie şi superficialitate-, dezvăluie în această carte mecanismele prin care o astfel de lume strâmbă se naşte, se dezvoltă şi se pietrifică, făcând mereu aceleaşi greşeli care o duc de la fericirea începutului la deznădejdea din final.
Alungaţi dintr-o Suedie ostilă şi nedreaptă -care însă, spre batjocura tuturor, se visează leagănul civilizaţiei, Paradisul pierdut- o mână de proscrişi eşuează pe insula care le permite să-şi trăiască în sfârşit viaţa asa cum visează oricine. Clima este călduroasă atât iarna cât şi vara, roadele sunt variate şi îndestulătoare iar izvoare sunt la tot pasul, aşa că toate lipsurile lumii pe care au părăsit-o sunt acum date uitării: nu-i nevoie de adăpost sau haine, hrana se găseşte din abundenţă, munca e redusă la strictul necesar. [Citeste tot Articolul]
Onoarea pierdută a Katharinei Blum

Autor: Heinrich Boll
Rating:

Editura: Humanitas
Anul aparitiei: 2003
Traducere: Mariana Șora
Numar pagini: 156
ISBN: 973-50-0357-0
(ediţia în limba engleză)
Cum s-ar cuveni să reacţionezi când devii ţinta calomniilor unui ziar de scandal? Să-ncerci să explici, să dezminţi? - dar ziarul respectiv răstălmăceşte orice vorbă, iar gazetele serioase n-au cititori. Să faci acţiune-n justiţie? - poţi încerca, dar ziarul are proptele la poliţie, în mediul politic şi economic. Să păstrezi liniştea, încrezându-te în cugetarea lui Twain "puţine sunt calomniile care rezistă la presiunea tăcerii"? - o atitudine superioară, fireşte, dacă poţi să-nduri noroiul cu care eşti împroşcat zi de zi.
Nu putem şti sigur dacă variantele astea le-o fi avut în vedere şi Katharina Blum, eroina povestirii lui Heinrich Boll, fiindcă naratorul priveşte din exterior, construindu-şi povestea pe baza unor procese verbale şi a mărturiilor terţilor. Cert este că dacă s-a gândit la aceste posibilităţi, ea le-a găsit nesatisfăcătoare, aşa cum cred că le consideră toţi cei care-i citesc- cu indignare- povestea. [Citeste tot Articolul]
Aprilie spulberat

Autor: Ismail Kadare
Rating:

Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2004
Traducere: Marius Dobrescu
Numar pagini: 488
ISBN: 973-681-627-3
(ediţia în limba engleză)
Tradiţie şi istorie cu reminiscenţe comuniste, acestea sunt cele două mari paliere care îl conduc pe Ismail Kadare, scriitor de origine albaneză, în construirea romanelor sale. Aprilie spulberat este o colecţie de patru nuvele, cu o densitate care le poate include în categoria "micro-romanelor", ce pornesc de la tradiţii şi legi nescrise ale Albaniei pentru a se pierde într-un amestec de real şi fantezie, amestec ce sporeşte farmecul aproape mistic al scriiturii.
Prima nuvelă, cu nume omonim, prezintă legea kanun-ului, un sistem moral şi juridic ce se împleteşte cu obiceiul medieval al gjakmarrje (răzbunarea sângelui, obicei prin care orice atingere adusă onoarei unei familii e plătită cu sângele ofensatorului sau a unei rude a acestuia) - asupra familiei Berisha cade această obligaţie a răzbunării, respectând astfel legea sângelui, dar devine marele blestem al lui Ghiorghu Berisha, care, deşi reuşeşte să ducă la bun sfârşit tradiţia gjakmarrje, trebuie să fie, la rândul său "vânat" de un alt "răzbunător". [Citeste tot Articolul]
Bucureştiul în 22 de poveşti

Autor: colectiv
Rating:

Editura: Humanitas
Anul aparitiei: 2009
Numar pagini: 120
ISBN: 978-973-50-2477-2
Nu demult, sub tutela Apa Novei, în lumea nu atât de îndepartată a online-ului lua naştere o campanie: "De ce iubim Bucureştiul?". Concursul desfăşurat în 2007 pe site-ul dedicat acesteia şi-a propus să strângă cele mai frumoase 22 de poveşti pentru a le reuni într-un volum. Şi iată că cei 6 din juriu (Ioan T. Morar, Alexandru Bălăşescu, Andi Moisesecu, Ema Stere, Adrian Majuru şi al nostru Silviu Man) au citit şi au deliberat, astfel încât în anul acesta volumul a apărut. Ce nu corespunde planului iniţial este doar faptul că textele nu sunt 22, ci 25 deoarece au mai fost acordate câteva premii speciale.
Dacă ar trebui să-l descriu într-o singură propoziţie, aş spune că este o carte despre oameni şi imagini. [Citeste tot Articolul]
Gauguin şi culorile tropicelor
0Autor: Berenice Capatti, Eva Adami
Rating: 
Editura: Vellant
[Cumpără cartea]

Când vine vorba de educaţia celor mici semăn puţin cu ... doamnele în vârstă din mijloacele de transport în comun. Mă loveşte câte un "Copiii din ziua de azi" care îmi dă pace abia când schimb subiectul. Cred că cei mici nu citesc deloc ce trebuie (asta dacă citesc), că nu urmăresc la televizor ce trebuie, că nu frecventează site-urile care trebuie, în orice caz, nu fac sau nu sunt îndemnaţi să facă ce trebuie pentru a acumula ceva educaţie înainte să îi strice şcoala.
Parte din această educaţie este şi să cunoşti ce s-a întâmplat înaintea ta. Locurile importante, hotărârile care au însemnat ceva, oamenii celebri care au trăit de-a lungul timpului. O categorie de astfel de oameni sunt pictorii, iar unul dintre cei cunoscuţi este Paul Gauguin. Post-impresionist, primitivist, maestru al contrastelor şi al culorilor puternice, Gauguin este un om despre care cu siguranţă ai vrea ca "ăla micu" să ştie câte ceva.
Drept urmare nu pot decât [Citeste tot Articolul]
Seminţe de cabane
0Autor:Philipe Lechermeier, Eric Puybaret
Rating: 
Editura: Vellant
[Cumpără cartea]
Putem oare trasa cu sinceritate o linie între vârsta la care mai putem citi poveşti cu naivitate şi vârsta în care ele nu mai sunt înconjurate de acel nimb de magie? Putem să ne disecam sufletul sub o lumină rece de laborator pentru a afla dacă poveştile ne mai pot atinge şi încălzi sau sunt doar fermecate poţiuni care readuc în suflet amintirea vie a copilăriei?
Pentru că eu una nu sunt sigură că mai am curajul să citesc poveştile care mi-au însufleţit copilăria. Ochiul de om matur le mai răpeşte din vrajă, le vedem defectele, le simţim din start morala evidenta, le înţelegem parabola şi nu mai avem când să îi credem povestea simplă, brută, cu zâne şi prinţi.
Dacă în copilărie eram convinsă că există o ţară în care Alice fuge, o lume pe care o poate descoperi Gulliver sau dacă eram sigură că toate animalele din ograda bunicii vorbeau şi erau organizate într-o societate, graţie lecturii mult prea timpurii a lui Orwell, lectura acelorlasi rânduri câţiva ani mai târziu a scos la iveală tot substratul profund real, politic şi mizer a ceea ce naivitatea copilărească le-a citit ca şi poveşti. [Citeste tot Articolul]




