“Place de l’Opera era înțesată de o mulțime elegantă, alcătuită din ofițeri superiori germani, oficialități din Guvernul de la Vichy și burghezia pariziană. Miliția franceză stătea de gardă la intrare. Era o seară înăbușitoare de iulie, iar Connie, în corsetul strâns al rochiei de culoare smaraldului, se simțea ca un pui în cuptor la o temperatură mult prea ridicată. S-a uitat la hotelul Ritz, locul unde lua deseori ceaiul cu mătușa ei când aceasta venea de la Saint-Raphael. Acum în locul drapelelor tricolore fluturau steagurile naziste. A închis ochii preț de câteva clipe, căci emoțiile erau copleșitoare. Chiar dacă toată lumea adunată în acea seară se purta ca și cum viața își urma cursul firesc, era doar o prefăcătorie – o pastișă tristă a ceea ce ar fi trebuit să fie. Bineînțeles că nu era la fel... nimic nu mai era la fel.” [Citeste tot Articolul]