Gauguin şi culorile tropicelor
Scris de Raluca Alexe • 2 April 2009 • in categoria Proza scurta
0Autor: Berenice Capatti, Eva Adami
Rating:
Editura: Vellant
[Cumpără cartea]
Când vine vorba de educaţia celor mici semăn puţin cu ... doamnele în vârstă din mijloacele de transport în comun. Mă loveşte câte un "Copiii din ziua de azi" care îmi dă pace abia când schimb subiectul. Cred că cei mici nu citesc deloc ce trebuie (asta dacă citesc), că nu urmăresc la televizor ce trebuie, că nu frecventează site-urile care trebuie, în orice caz, nu fac sau nu sunt îndemnaţi să facă ce trebuie pentru a acumula ceva educaţie înainte să îi strice şcoala.
Parte din această educaţie este şi să cunoşti ce s-a întâmplat înaintea ta. Locurile importante, hotărârile care au însemnat ceva, oamenii celebri care au trăit de-a lungul timpului. O categorie de astfel de oameni sunt pictorii, iar unul dintre cei cunoscuţi este Paul Gauguin. Post-impresionist, primitivist, maestru al contrastelor şi al culorilor puternice, Gauguin este un om despre care cu siguranţă ai vrea ca "ăla micu" să ştie câte ceva.
Drept urmare nu pot decât să mă bucur că Berenice Capatti şi Eva Adami au decis să rescrie jurnalul lui Gauguin, Noa-Noa, Sejur în Tahiti, astfel încât să fie accesibil şi copiilor. Cât despre ilustraţiile Octaviei Monaco, sunt exact genul de desene care să îi atragă pe cei mici- culori calde şi un echilibru între joacă şi seriozitate.
Am încercat să mă pun în pielea unui copil în timp ce citeam cărticica despre Gauguin. Am vrut să văd dacă aş înţelege ce scrie acolo, dacă m-ar captiva povestirea şi mai ales dacă m-ar determina să vreau să aflu mai mult. Şi chiar aşa a fost: m-am trezit zăbovind mult timp asupra desenelor, studiind culorile şi încercând să recreez în minte lumea tahitiană despre care povesteşte Gauguin în jurnalul lui, iar după ce am terminat de citit am căutat mai multe informaţii despre "pictorul tropicelor" şi i-am căutat picturile.
Nu a ieşit la iveală vreo dorinţă reprimată de a picta şi nici de a îmi cultiva talentul lipsă la desen. Ba Paul Gauguin nici măcar nu a devenit pictorul meu preferat. Dar dacă aş fi fost copil aş fi aflat că a fost prieten cu un alt pictor, Vincent Van Gogh, căruia îi plăcea să picteze floarea soarelui, ca insula Tahiti aparţine de Franţa sau ca în Tahiti femeie se spune vahine. Iar unele din lucrurile astea nu le ştiam nici măcar la vârsta mea.
Scrisă de Raluca Alexe
Categorie: Proza scurta | Autor: Berenice Capatti, Eva Adami | Editura: Vellant
mvs spune:
3 April 2009 | 8:29 am
1) Nu cred ca ar trebui sa ne ingrijoram daca copiii nu citesc “ce trebuie”, atat timp cat citesc. Si eu citeam carti in scola generala care nu erau “potrivite” pentru varsta frageda pe care o aveam.
2) Nu inteleg de ce crezi ca scola “strica” copiii. Nu uita ca nu este numai datoria scolii sa-i faca pe elevi sa le placa cartea. Familia are, sau cel putin ar trebui sa aiba, o influenta chiar mai mare in a motiva copiii in “ale invataturii”.
3)Cat despre cartea recenzata, sunt total de acord: o editie binevenita pe piata romaneasca. De pretul cartii ce ne poti zice? Este acceptabil?