Pot merge şi singur şi alte povestiri de dragoste
0Autor: Adolf Muschg
Rating: 
Editura: Rao
Adolf Muschg scrie cu un sarcasm irezistibil povestiri de dragoste din această carte. Este irezistibil şi pentru că sarcasmul a devenit codul în care se vorbeşte despre iubire, care o prezintă acum mai bine decît scrisul pătimaş sau dulceag sau grav. Tonul sec, gluma absurdă, ironia - acestea sunt noile haine ale amorului. Iar Adolf Muschg i le oferă cu mare artă.
Autorul, din păcate puţin spre deloc cunoscut în România, a fost profesor de literatură la Universitatea din Zí¼rich, este un eseist combativ şi implicat, critic neobosit al stagnării şi auto-suficienţei ţării sale - un interviu relevant puteţi găsi aici. Nu aş spune că este un scriitor militant, ci mai curînd un observator lucid. De ce am ţinut să îi pun autorului cîteva etichete biografice? Întîi, pentru a vedea că un scriitor nu este întotdeauna unul "de vocaţie", care-şi aşteaptă inspiraţia şi apoi verifică mulţumit efectele ficţiunii sale; apoi, pentru a exemplifica o altă idee de intelectual, unul care nu închide ochii în faţa realităţii sau se ascunde în biroul lui spunîndu-şi toate-s vechi şi nouă toate, la ce să mă mai obosesc?
[Citeste tot Articolul]
Nuvele regăsite
0Autor: William Faulkner
Rating: 
Editura: Rao
Nu ştiu cîte recenzii începute frontal am scris pînă acum, dar asta va fi una dintre ele. Fără să iluzionez: William Faulkner face parte dintr-o generaţie de scriitori care nu se consumă azi, ori poate, se consumă din snobism sau convingere. Este un tradiţionalist senin, uneori revoltător de încăpăţînat şi intolerant. Mulţumită volumului Nuvele regăsite, am văzut clar cum încăpăţînarea este şi perseverenţă în a scrie şi a rescrie variante pentru aceleaşi texte, pînă sunt aduse la forma mulţumitoare. Din nuvelele acestea, scrise pentru bani, au rezultat romane precum Neînfrînţii, Pogoară-te, Moise! sau Casa cu coloane, ceea ce diminuează neîncrederea faţă de scrisul "la comandă" al lui Faulkner.
Mă uimeşte constant la William Faulkner forţa din primul paragraf al oricărui roman, povestire sau nuvelă. Intro-ul este perfect. De la "Buni scrise biletul cu zeamă de spînz" pînă la acel "Da, domnule", în acelaşi timp politicos şi zeflemitor, primele rînduri trezesc un fel de curiozitate atentă, cercetătoare. Este, de asemenea, cuvîntul-de-trecere, parola pentru intrarea în Yoknapatawpha, comitatul inventat al cărui proprietar e Faulkner şi în care te poţi rătăci uşor, fără regrete.
[Citeste tot Articolul]
Incredibila şi trista poveste a candidei Erendira şi a bunicii sale fără suflet

Autor: Gabriel Garcia Marquez
Rating:

Editura: RAO
Anul aparitiei: 2004
Traducere: Tudora Şandru Mehedinţi
Numar pagini: 128
ISBN: 973-576-623-X
Dacă un termen e gol sau plin de sens, în ce fel e citit un autor la un moment dat, în ce fel este el interpretat, acestea ţin de moda literară, care este la fel de intolerantă ca toate modele. Astfel că în prezent, termenul de "realism magic" este pe cît de poleit şi plăcut, pe atît de gol, în alte cuvinte, şi limitat, dar şi supralicitat. De aceea am avut destule ezitări în ce îl priveşte pe Marquez, un ignorant "not again", dacă vreţi.
[Citeste tot Articolul]
Ciubotele de sapte leghe şi alte moduri de a muri

Autor: Ernesto Perez Zuniga
Rating:

Editura: Paralela 45
Anul aparitiei: 2004
Traducere: Coman Lupu
Numar pagini: 162
ISBN: 973-697-209-7
Ciubotele de şapte leghe şi alte moduri de a muri a apărut în 2002, iar autorul, poet şi prozator, l-a încurcat în căutare pînă şi pe google. Pe mine m-a încurcat volumul lui de povestiri şi m-a nostalgizat pînă departe, departe de cartea în sine, ce-i drept. Tocmai fiindcă e o carte atît de falsă şi de peticită, ca o rochie din care nu se mai vede materialul iniţial.
[Citeste tot Articolul]
Bătrînul și Marta

Autor: Adrian Alui Gheorghe
Rating:

Editura: Paralela 45
Anul aparitiei: 2006
Numar pagini: 156
ISBN: 973-697-753-6
Fiindca "o carte care merita citita" e in definitiv o expresie foarte personala, aleg astazi din raft una care imi pare calduta, lesinata, lipsita de personalitate. Ajungem desigur la alte necunoscute: cind e literatura buna/ proasta si in ce context? Sa convenim ca in contextul unor opinii personale care au puncte comune. Sa convenim ca se intimpla ca in balet: cind o carte este buna, se vede cartea, si nu efortul din spatele ei.
[Citeste tot Articolul]
Onoarea pierduta a Katharinei Blum

Autor: Heinrich Boll
Rating:

Editura: Humanitas
Anul aparitiei: 2003
Traducere: Mariana Șora
Numar pagini: 156
ISBN: 973-50-0357-0
Obişnuiţi cu presa de scandal, luînd-o ca pe un fapt, nu ne-ar uimi povestirea lui Heinrich Boll, cum însuşi numeşte Onoarea pierdută a Katharinei Blum. Trecut prin al doilea război mondial, autorul marchează aici o temă - subtilitatea torturii, agresarea intimităţii. Cine pierde în raportul individ - societate? Trebuie ca individul să se sacrifice în numele binelui comun(aici, dorinţa de a şti)? Care e finalitatea actului justiţiar- jurnalistic de a aduce totul(şi puţin mai mult, prin exagerare) în faţa marelui public? Cam acestea sunt întrebările pe care le ridică micro - romanul lui Heinrich Boll, uimitor de actual, deşi publicat în 1974.
[Citeste tot Articolul]




