Titlu: Echelon
Autor: Josh Conviser
Rating:
Editura: Tritonic
Anul aparitiei: 2008
Numar pagini: 272
ISBN: 978-973-733-255-4

Supravegherea completă a activităţilor fiecărui om de pe planetă e o temă favorită a teoriilor conspiraţiei, fie că e pusă pe seama Guvernului, a unor organizaţii obscure sau chiar a extratereştrilor dintre noi. În acest roman, autorul perfecţionează ideea, punând această imensă cantitate de informaţii în mâinile unei organizaţii secrete, desprinsă din structura de contrainformaţii americană, dar acum independentă de ea. Utilizând un cod informatic extrem de avansat, datele sunt prelucrate pentru a intercepta orice posibile ameninţări la adresa păcii, pentru ca agenţii de teren să intervină punctual, prevenind violenţa şi actele de terorism. Idealul unei organizaţii antiteroriste! Eficienţa Echelon-ului se apropie de perfecţiune, ca dovadă istoria de un secol (aproape!) lipsită de războaie şi conflicte majore.

Numai că Echelon nu se limitează să elimine potenţiali terorişti. Analiza fluxului colosal de informaţii scoate în evidenţă şi tehnologii care ar putea fi transformate în arme redutabile, iar organizaţia, fidelă rolului său de a proteja omenirea, intervine pentru a împiedica răspândirea lor pe piaţa liberă. Nu le distruge, în schimb asimilează noile tehnologii în reţeaua ei tot mai complexă, dezvoltându-le şi combinându-le în propriile laboratoare pentru a-şi creşte puterea şi a-şi "îmbunătăţi" proprii agenţi. Cel mai pregnant exemplu e chiar personajul principal, agentul de teren Ryan Laing, în acelaşi timp spion şi asasin. După un accident de alpinism, organizaţia îl readuce la viaţă cu un roi experimental de nanoroboţi integrat în organismul lui. Aceştia îi îmbunătăţesc reacţiile fizice, vindecă practic orice rană şi îi extind capacităţile senzoriale asupra sistemelor electronice din jur. Un soldat perfect, deoarece operarea naniţilor este legată de prezenţa Echelon şi de un alt agent din spatele noianului de date, Sarah Peters.

Inevitabil, tema aminteşte de Big-Brother-ul atoatevăzător din "1984", deşi Echelon nu se străduieşte să rescrie trecutul, ci să modeleze prezentul şi viitorul Pământului după propriile principii. Iar cartea nu discută decât marginal despre cei supravegheaţi, concentrându-se în schimb pe "iniţiaţi" care fie lucrează în interiorul reţelei, fie îi cunosc capacităţile şi încearcă s-o domine sau să se sustragă influenţei ei.

Atâta putere concentrată  într-un singur loc atrage inevitabil un grad comparabil de corupţie. Lupta pentru controlul reţelei iese la suprafaţă odată cu încercarea de asasinare a Sarei, din care scapă la limită cu ajutorul actualului conducător al Echelon, Christopher Turing. În curând, acesta este făcut prizonier de către şeful securităţii, Jason Sachs, şi acuzat în faţa tuturor agenţilor că organiza un complot pentru a deturna organizaţia în scopuri proprii. Turing reuşeşte însă înainte de a fi capturat să ascundă cheia care controlează software-ul  complex al Echelon, paralizând reţeaua şi împiedicând pe oricine altcineva să-i folosească puterea de calcul. De aceea Sachs îl însărcinează pe Ryan să găsească sau să reconstituie cheia, în timp ce el continuă să-l tortureze pe Turing pentru a smulge informaţia de la el. În ciuda dovezilor, Ryan nu are încredere în complotul prezentat de Sachs şi bănuieşte alte interese, poate din instinctul format de spion, poate din cauza legăturii afective cu Turing, care îl luase în custodie la moartea părinţilor.

În timp ce Ryan, asistat de Sarah, străbate lumea reală şi virtuală în căutarea indiciilor despre cheia misterioasă care crease Echelon-ul, lumea pacifistă din jurul lor se destramă în violenţe de stradă şi interstatale, lipsită de influenţa din umbră al agenţiei secrete. În treacăt, romanul aduce în discuţie ideea că omenirea trebuie lăsată să-şi rezolve singură problemele, să nu fie strunită şi forţaţă într-o stare de pace artificială, care salvează vieţi şi aduce stabilitate economică, dar în acelaşi timp înăbuşă evoluţia naturală, dezvoltarea ştiinţifică şi culturală, pentru care e nevoie de conflicte şi schimb de idei de multe ori divergente. Un concept familiar fanilor lui Frank Herbert, în special din "Împăratul-Zeu al Dunei", sau ai lui Asimov ("Sfârşitul Eternităţii").

În final însă, romanul rămâne în primul rând un thriller sci-fi, cu acţiune rapidă şi răsturnări bruşte de situaţie, scene greu de redat în scris şi mai potrivite pentru un film şi inevitabila idilă între protagonişti. Dinamica personajelor e interesantă, şi autorul nu le abandonează în stadiul de entităţi liniare şi fără personalitate. Elementele futuristice ale tehnologiei se încadrează bine în cursul acţiunii şi sunt plauzibile având în vedere direcţiile tehnologice actuale, deşi poate nu vor trece neapărat o sută de ani până să devină realitate. Pe scurt, un roman mediu spre bun, nici pe departe o capodoperă a genului, dar în orice caz o lectură uşoară şi antrenantă.

de George Moga