Titlu: Dimineața pierdută
Autor: Gabriela Adameșteanu
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2008
Numar pagini: 478
ISBN: 978-973-46-1184-3

Cartea povestește dimineața unei foste lucrătoare, care face un maraton de vizite prin București. Pornind de la aceste vizite, autoarea povestește frânturi din istorie sau din viața unor personaje.

Vica Delcu pleacă de acasă dis-de-dimineață ca să viziteze rude, cunoscuți, vechi stăpâni - obiceiuri de pensionar fără ocupație și cu multă energie. Fosta croitoreasă este un personaj aparte faţă de restul celor întâlnite în carte; cu o condiţie socială modestă, dar având de-a lungul vieţii prilejul să intre în contact cu lumea bună, ea dezvoltă o anumită fudulie.

Prima dată se oprește la cumnata sa, unde îl găsește acasă doar pe fiul acesteia. Tânărul este exasperat de mătușa care, din când în când, îi cade pe cap și care cotrobăie prin cămară, îl cicălește și-și dă cu părerea în legătură cu orice. Cu toate acestea, el, ca și restul personajelor, nu o poate da afară brutal pe Vica deoarece pare plină de intenții bune.

Următoare țintă este casa foștilor stăpâni. Dacă din prima oprire am aflat biografia Vicăi și legăturile ei de rudenie, acum aflăm povestea unei familii înstărite care a trecut prin tot felul de orori în timpul comunismului și a celor două războaie mondiale. Paginile în care este povestită viața luxoasă din perioada interbelică și descrierile unor interioare frumoase, ale unor toalete somptuoase sau ale balurilor din timpul monarhiei sunt cele mai plăcute din carte. Am apreciat că, deși se vorbește despre ravagiile făcute de război, cartea nu conține detalii morbide de pe front, totul fiind relatat din perspectivă socială.

Dimineața pierdută m-a fermecat prin câteva particularități: vocabularul Vicăi este un deliciu! Vica vorbește așa cum auzi prin tramvai vreo tante înfuriată. Si tot acest arsenal de expresii deșucheate, dezacorduri și vorbe de mahala este pus în valoare de alăturarea cu vocabularul franțuzit al Ivonei – fata stăpânilor – (m-am distrat gândindu-mă că probabil Vica nu pricepe o iotă) și de modul în care Vica vorbește cu ea însăși. În drum spre vechea casă boierească, Ivona este o persoană deosebită care o „respectă și o apreciază”, dar când nu este primită atât de repede pe cât spera și banii pentru care venise nu îi sunt dați imediat, ea devine “zurlia”. Același tip de atitudine îl are față de toate personajele, dezvăluind o fire de o viclenie simplă, instinctivă.

La fel de mult mi-a plăcut faptul că o scenă este prezentată din perspectiva tuturor personajelor care iau parte la ea. Scena este reluată iar și iar, de 4-5 ori, de fiecare dată adăugându-se noi detalii, așa încât ajungi să înțelegi tot firul acțiunii abia la final.

Deși Dimineața pierdută este o carte voluminoasă, am citit-o ușor și pentru că este scrisă în stiluri diferite: o pagină de povestire, apoi câteva de rememorare, un pasaj de reflecție interioară a personajelor și, pe undeva, pe acolo, este inserat și un capitol de jurnal.

Vizitele de dimineață ale Vicăi dau naștere la amintiri pe firul cărora autoarea înaintează ajungând la scene sau personaje din trecut. Toate aceste rememorări se întind pe o perioadă considerabilă de timp: cele două războaie mondiale, perioada interbelică și perioada comunistă. Prezentul din roman este reprezentat de o lume postcomunistă, descrisă surprinzător de exact, întrucât cartea a fost scrisă înainte de ’89.

• Plusuri

  Are o scriitură variată, lipsită de monotonie.

• Minusuri

  Cel mai dezvoltat personaj este Vica și uneori am simțit nevoia ca și alte personaje să fie conturate mai clar.

• Recomandari

  Celor care apreciază literatura cu un context istoric și detaliile locale.