bookblog.ro

Fabrica de lipici

Un oraş în căutarea sufletului

Titlu: The Commitments
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 1990
Numar pagini: 176
ISBN: 978-0-749-39168-3

Rareori mi se întâmplă să văd ecranizarea înainte de a citi romanul care stă la baza ei. Prefer să urmăresc filmul după ce detaliile cărţii mi se vor fi estompat, ca să evit încolonarea mintală a diferenţelor şi asemănărilor dintre cele două. Dar de la un roman despre înfiinţarea primei trupe de muzică soul în capitala Irlandei nu aveam cine ştie ce aşteptări, iar descrierile entuziaste ale unor stiluri muzicale absente din playlistul meu de obicei îşi ratează scopul, aşa că înspre povestea asta m-am lăsat ademenită de vreo două nume din distribuţia filmului, regizat de Alan Parker.

Prin anii ’80, pe fundalul imaginarului Barrytown, suburbie funestă a Dublinului, Derek şi Outspan (interpretat de un foarte tânăr Glen Hansard) fac parte dintr-o formaţie pop rock cam şubredă, care-şi desfăşoară activitatea la nunţi şi petreceri de Crăciun. Jimmy Rabbitte, excepţional prezicător al trendurilor muzicale, se oferă să îi îndrume pe cei doi prieteni spre succes, în calitate de manager al unei noi trupe. El propune potenţialilor membri al acesteia o misiune grandioasă: aceea de a scoate la iveală sufletul oraşului, prin îmbinarea unor cântece arhicunoscute la nivel internaţional cu versuri despre clasa muncitoare şi problemele acesteia la nivel local - reduse, pentru început, la sex şi politică. Opţiunea pentru stilul soul o justifică printr-o paralelă destul de forţată între discriminarea persoanelor de culoare în SUA şi aceea a irlandezilor în Europa.
[Citeste tot Articolul]

Spune-ti parerea!

Regele

Titlu: Regele
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2007
Numar pagini: 141
ISBN: 978-1-60257-011-5

E inevitabil, odată ajuns la o maturitate raţională, să fii afectat de maniera, universal dizgraţioasă a scenei politice de a uita rândurile capetelor plevei şi de a se fâstâci în hainele măreţiei sale. Fără îndoială, acest lucru provoacă dezgust şi repulsie, însă poate căpăta şi o tentă educativă, servind drept exemplu negativ. Dar gândind că şi din negru poate să iasă alb cu multă trudă, încăpăţânare şi o putere imaginativă demnă de Monty Python, te trezeşti pe meleagurile necunoscute a unor secole suprapuse nefericit pentru timpurile respective, dar nesperat de intuitive pentru o literatură de explicaţie şi sarcasm.

Într-un mediu modern, localizat undeva într-un început de secol XX, când întreaga Europă dă în foc, când se animează graniţele, oamenii devin maşinării şi de pe la casele lor tinerii îşi fac aluzii de glorie sfârşind doar sub bretele de scândură, se reîncarnează o Anglie cumva uitată, cumva de legendă, cumva mistică, o imagine a unor întâmplări de notorietate fictivă menite a universaliza întregul sens politic. Nu pot fi considerate tertipuri scriitoriceşti de a parodia, deşi ar putea fi privite ca un atentat la integritatea diplomatică, ci mai degrabă ca o caricaturizare a unui teatru derizoriu, degradat şi ofilit al înaltei societăţi aflate în discuţie. Iar în final nu se găseşte „bătaia de joc” întâlnită frecvent în aceste tipuri de text, ci o analiză profundă şi detaliată a unui ochi dotat cu o gură mai deschisă decât altele şi mai antrenată de îndrăzneală. Pare-se că slovele lui Donald Barthelme se păienjenesc inevitabil într-o serie de răspunsuri aforistice, un cumul de replici ca într-un dialog permanent nu doar între personaje, ci şi într-o intimitate concentrată în jurul cititorului. Acest dialog mascat scriitor-cititor creează oportunitatea unui arc voltaic între aceştia, astfel încât şiretenia scriitorului de a strecura ferestre de gândire este prezentă. E şi normal ca acesta să nu stăruiască asupra ideii de impunere, ci asupra sugestiei şi antrenării sistemului de chestionare.
[Citeste tot Articolul]

Spune-ti parerea!

Porcul spinos

Titlu: Porcul spinos
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2007
Traducere:
Numar pagini: 179
ISBN: 978-973-569-958-1

(ediţia în limba engleză)

Politica, o chestiune spinoasă

O satiră politică pe cât de savuroasă, pe atât de profundă, Porcul spinos ne vorbeşte despre trecerea de la un regim totalitar la un regim democrat, dar şi despre aberaţiile socio-umane care apar odată cu tranziţia. Subiectul romanului este unul aparent simplu, procesul unui fost dictator comunist, fictiv, Petar Solinski, al cărui personaj a fost inspirat de dictatorul bulgar Todor Zhivkov.

Julian Barnes transformă procesul acestui dictator într-un context mai larg în care se perindă personaje din categorii umane diferite, studenţi care se bucură de căderea regimului, nostalgici bătrâni care îmbrăţişează portretul dictatorului căzut, dar, mai ales, oameni cu funcţii importante care au "întors armele" comunismului şi acum încearcă să pară adepţi convinşi ai noului regim (deşi se dovedeşte că sunt produsul regimului înlocuit). Totul se dovedeşte a fi un simulacru, iar ceea ce trebuia să vină ca o revelaţie, eşuează lamentabil, pentru a da o ultimă victorie dictatorului înrobit.
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

Arta de a nu scrie un roman

Titlu: Arta de a nu scrie un roman
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2008
Traducere:
Numar pagini: 175
ISBN: 978-1-60257-129-7

Cumpara cartea(ediţia în limba engleză)

De ce să înveţi cum să nu scrii un roman?

...pentru că este un paradox, pentru că aflând ce nu trebuie să faci poate te va lovi inspiraţia şi vei şti ce să faci, pentru că a nu scrie un roman nu este o îndeletnicire propriu-zisă, dar poate deveni o modalitate fascinantă de petrecere a timpului. Arta de a nu scrie un roman, în original Novel notes , este, în fapt, un roman umoristic despre patru prieteni care se hotărăsc să scrie o asemenea operă literară: Când, întors acasă într-o seară după o partidă de fumat pipă de la prietenul meu Jephson, mi-am informat soţia că voi scrie un roman, ea s-a arătat foarte încântată de idee. (...) Când am continuat să-i explic că Selkirk Brown şi Derrick MacShaughnassy îşi vor da şi ei concursul, ea a replicat: "Oh", cu o voce care nu conţinea nici o urmă de îndoială. Era clar că interesul ei faţă de această problemă văzută ca o schemă practică se evaporase cu totul.

Jerome K. Jerome se dovedeşte un maestru al umorului fin, în "dulcele" ton al ironiei britanice, încă din acest fragment introductiv, care prezintă, folosindu-se de naraţiunea subiectivă a persoanei I, intenţia "glorioasă" de a produce o operă literară, fapt ce eşuează, dar nu lamentabil, ci, putem spune, la fel de "glorios".
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

Copyright ©2011 Bookblog.ro