Siegfried
Autor: Harry Mulisch
Rating:
Editura: Univers/Colecţiile Cotidianul
Anul aparitiei: 2008
Traducere: Gheorghe Nicolaescu
Numar pagini: 156
ISBN: 978-1-60257-114-3
Un secret care trebuie dus în mormânt
Când am început să citesc acest roman, ştiam că titlul este Siegfried şi cam atât, însă orice posibil orizont de aşteptări create de acest titlu, a fost spulberat pe măsură ce înaintam cu lectura. Un roman, aparent despre un scriitor celebru pe nume Rudolf Herter ajuns în Viena pentru o "reuniune literară", dar care ascunde un alt subiect, ce se insinuează dintr-un plan narativ secund, ce devine principal pe măsură ce paginile curg şi intriga se lasă descoperită: viaţa personală a lui Hitler şi povestea lui de "dragoste" cu Eva Braun.
Harry Mulisch se joacă ingenios cu geniul creator al personajului său, dominat de fixaţii şi "crize de nebunie" specifice artiştilor, dar şi cu celelalte personaje ce par să graviteze în jurul său, dar care ajung să îi marcheze viaţa pentru totdeauna - la finalul unei sesiuni de autografe organizate de cei din Viena în cinstea scriitorului, doi bătrâni, Ulrich şi Julia Falk, îi spun că au ceva important de discutat cu el, pentru că au vizionat interviul pe care acesta îl dăduse cu o seară în urmă şi în care mărturisise că ar vrea să scrie o carte despre Hitler, cu scopul de a-l denunţa şi descoperi ca om. [Citeste tot Articolul]
Arta de a nu scrie un roman
Autor: Jerome K. Jerome
Rating:
Editura: Univers/Colecţiile Cotidianul
Anul aparitiei: 2008
Traducere: Horia Hulban si Călina Gogălniceanu
Numar pagini: 175
ISBN: 978-1-60257-129-7
De ce să înveţi cum să nu scrii un roman?
...pentru că este un paradox, pentru că aflând ce nu trebuie să faci poate te va lovi inspiraţia şi vei şti ce să faci, pentru că a nu scrie un roman nu este o îndeletnicire propriu-zisă, dar poate deveni o modalitate fascinantă de petrecere a timpului. Arta de a nu scrie un roman, în original Novel notes , este, în fapt, un roman umoristic despre patru prieteni care se hotărăsc să scrie o asemenea operă literară: Când, întors acasă într-o seară după o partidă de fumat pipă de la prietenul meu Jephson, mi-am informat soţia că voi scrie un roman, ea s-a arătat foarte încântată de idee. (...) Când am continuat să-i explic că Selkirk Brown şi Derrick MacShaughnassy îşi vor da şi ei concursul, ea a replicat: "Oh", cu o voce care nu conţinea nici o urmă de îndoială. Era clar că interesul ei faţă de această problemă văzută ca o schemă practică se evaporase cu totul.
Jerome K. Jerome se dovedeşte un maestru al umorului fin, în "dulcele" ton al ironiei britanice, încă din acest fragment introductiv, care prezintă, folosindu-se de naraţiunea subiectivă a persoanei I, intenţia "glorioasă" de a produce o operă literară, fapt ce eşuează, dar nu lamentabil, ci, putem spune, la fel de "glorios".
[Citeste tot Articolul]
Mic dejun la Tiffany
Autor: Truman Capote
Rating:
Editura: Univers/Colecţiile Cotidianul
Anul aparitiei: 2007
Traducere: Constantin Popescu
Numar pagini: 160
(ediţia în limba engleză)
Mic dejun la Tiffany e o carte emoţională. O melodramă. Lectura la rece înseamnă o catalogare a cărţii la "ficţiuni uşurele", ceea ce poate fi şi nedrept, şi superficial: Truman Capote scrie aici despre lucruri imponderabile, care scapă analizei seci. Mare diferenţă între Capote din romanul Cu sînge rece şi cel de aici, o diferenţă sensibil marcată nu numai de tonul şi structura diferite, dar şi de aşteptările cititorului.
[Citeste tot Articolul]