Sonny Lofthus are treizeci de ani și de la optsprezece ani stă numai prin închisori, ispășind tot soiul de pedepse pentru diverse infracțiuni pe care nu le-a comis. Pe când avea cincisprezece ani, tatăl lui s-a sinucis, lăsându-i lui Sonny și mamei sale un bilet în care le mărturisea că fusese polițist turnător în slujba infractorilor din Oslo. Pasămite, luase bani ca mită pentru a închide ochii la traficul de persoane, de droguri și de arme, ca urmare a vechii povești cu pierderea casei datorită imposibilității de-a mai achita ratele la bancă. A lăsat în urmă un băiat care-l idolatriza, pe Sonny, și o soție care s-a sinucis și ea la scurt timp, lăsându-l pe Sonny singur pe lume. Așa că Sonny a făcut ce era firesc și-a ajuns rapid la închisoare, ispășind un fel de penitență în locul tatălui său prea laș să-și înfrunte soarta. [Citeste tot Articolul]
Cred că nu am mai fost așa de entuziasmată de o carte polițistă de la seria „Millennium” a lui Stig Larson. „Fiul”, cel mai recent roman semnat de Jo Nesbo (și primul citit de mine), este genul de carte pe care pot paria că va captiva pe oricine, iubitor sau nu de romane polițiste. Bifează, de fapt, trece cu brio, toate palierele: acțiunea te ține cu sufletul la gură, personajele reușesc să fie un echilibru între tipologie și individ născocit de mintea romancierului, detaliile sunt la locul lor și totul te ține pironit cu cartea în mână până la pagina 600. [Citeste tot Articolul]
-Un singur cuvânt și te tai bucățele, îi șopti el.
Și nici un cuvânt nu ieși de pe buzele ei. Pentru că avea 14 ani și era sigură că ar putea vedea stelele prin acoperiș dacă ar închide strâns ochii și s-ar concentra. Dumnezeu avea puterea să facă astfel de lucruri. Dacă aceasta era voia lui.
Copyright ©2011 Bookblog.ro