Titlu: Arta de a nu scrie un roman
Autor: Jerome K. Jerome
Rating:
Editura: Univers/Colecţiile Cotidianul
Anul aparitiei: 2008
Traducere: Horia Hulban si Călina Gogălniceanu
Numar pagini: 175
ISBN: 978-1-60257-129-7

(ediţia în limba engleză)

De ce să înveţi cum să nu scrii un roman?

...pentru că este un paradox, pentru că aflând ce nu trebuie să faci poate te va lovi inspiraţia şi vei şti ce să faci, pentru că a nu scrie un roman nu este o îndeletnicire propriu-zisă, dar poate deveni o modalitate fascinantă de petrecere a timpului. Arta de a nu scrie un roman, în original Novel notes , este, în fapt, un roman umoristic despre patru prieteni care se hotărăsc să scrie o asemenea operă literară: Când, întors acasă într-o seară după o partidă de fumat pipă de la prietenul meu Jephson, mi-am informat soţia că voi scrie un roman, ea s-a arătat foarte încântată de idee. (...) Când am continuat să-i explic că Selkirk Brown şi Derrick MacShaughnassy îşi vor da şi ei concursul, ea a replicat: "Oh", cu o voce care nu conţinea nici o urmă de îndoială. Era clar că interesul ei faţă de această problemă văzută ca o schemă practică se evaporase cu totul.

Jerome K. Jerome se dovedeşte un maestru al umorului fin, în "dulcele" ton al ironiei britanice, încă din acest fragment introductiv, care prezintă, folosindu-se de naraţiunea subiectivă a persoanei I, intenţia "glorioasă" de a produce o operă literară, fapt ce eşuează, dar nu lamentabil, ci, putem spune, la fel de "glorios".
Cenaclul celor patru, menit a întruni patru minţi luminate care să nască idei originale, devine o adevărată şezătoare filosofică în care se spun poveşti, se trag concluzii despre viaţă şi toate aspectele sale, se emit judecăţi dintre cele mai profunde precum Pisicile şi nonconformiştii îmi par singurii din lume care posedă o conştiinţă de lucru folositoare, Literatura este parazitul răului, Egoismul este pur şi simplu un alt nume dat Voinţei sau Oamenii răi sunt mult mai interesanţi decât oamenii buni şi se prezintă caractere complexe, dar superficiale în acelaşi timp.

De altfel, cartea este o aglomerare de fapte şi idei, care sub pretextul scrierii unui roman, se transformă în naraţiuni spumoase, amintiri depănate de cei patru prieteni sau chiar mici dispute între ei pe baza acţiunii romanului, personajelor principale, cadrului ş.a.m.d. Este, iată, motivul pentru care titlul englezesc a fost tradus în română mult mai aproape de esenţa cărţii, ştirbin însă din puterea paradoxului cu care Jerome K. Jerome s-a jucat: atunci când vorbeşti despre un roman, nu mai reuşeşti să îl scrii. El devine romanul "tuturor lucrurilor care puteau fi scrise", aşa cum scriitorul aminteşte de "Oraşul lucrurilor pe care oamenii au vrut să le facă".

O lectură electrizantă, mai ales pentru cei care gustă subtilul comediei britanice, Arta de a nu scrie un roman te face să îşi doreşti să citeşti mai multe romane de Jerome K. Jerome şi să meditezi mai mult la multitudinea lucrurilor mărunte, cotidiene, care te pot influenţa. De asemenea, se confirmă descrierea făcută scriitorului că pare în egală măsură idiot şi genial. Are, adică, logica impecabil-triumfătoare a idiotului şi contralogica geniului care se îndoieşte de orice, inclusiv de propriile afirmaţii.