Titlu: Limbajul florilor
Autor: Vanessa Diffenbaugh
Rating:
Editura: Humanitas Fiction
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Ariadna Ponta
Numar pagini: 328
ISBN: 978-973-689-555-5

„Acum, adult fiind, speranțele mele pentru viitor erau simple: voiam să fiu singură și să fiu înconjurată de flori.”

Cumpără titlul în engleză

Înainte de a deveni scriitoare Vanessa Diffenbaugh a predat tinerilor din comunităţi defavorizate noţiuni de istoria artei şi de artă a scrisului. Apoi a lucrat pentru mai multe asociații non-profit care aveau ca scop integrarea socială a tinerilor proveniți din orfelinate. Ponind de la aceste experiențe și de la propria adopție a unui copil dintr-un de centru de plasament s-a născut „Limbajul florilor” – o cronică vie și sensibilă a vieții Victoriei Jones, care debutează cu versiunea sa de la 9 ani, când este purtată dintr-un centru pentru copii în altul, și se finalizează cu versiunea majoră a tinerei care își găsește calea în societate și reușește să renască mai puternică și mai umană asemeni florilor cărora le dedică întreaga atenție.

Povestea îmbină două planuri, cel al prezentului și al trecutului, ca ramurile a doi arbori alăturați care se întrepătrund spre a forma o umbră deasă deasupra celui aflat la trunchiurile lor. În umbră se află destinul Victoriei care o dată ajunsă la vârsta de 18 ani iese de sub tutela statului și trebuie să-și croiască un drum în viață în ciuda experiențelor dureroase și traumatizante pe care le-a colecționat de-a lungul celor anilor petrecuți în 32 de case de plasament.

Așa facem cunoștință cu Victoria, copila rebelă, cu un temperament vulcanic, detașată emoțional și care nu arată semne de căire pentru toate năzbâtiile sale dar și cu Victoria, tânăra care își cultivă o grădină secretă pe unul din dealurile din San Francisco, care respinge cu violență contactul uman și care se mulțumește cu un trai de vagabond până când realizează că poate și vrea mai mult decât firimiturile pe care i le-a aruncat viața.

Trecutul are menirea de a explica prezentul eroinei și mai ales mentalitatea de „am să eșuez orice aș face” pe care o adoptă cu înverșunare. Florile reprezintă ușa prin care cititorul este purtat între cele două momente temporale și prin intermediul cărora întregul spațiu al romanului este creat. În definitiv fiecare dintre personaje are o legătură pronunțată cu lumea creionată de simbolurile florilor care se eschibă și evoluează o dată cu progresia firului narativ.

Așa intră în scenă Elizabeth, femeia care i-a fost ca o mamă și care a învățat-o tot ce știe despre flori și despre semnificația lor, punându-i la dispoziție un limbaj impersonal ca formă dar atât de încărcat de sens. Astfel Victoria își poate păstra distanța față de oameni dar poate pătrunde în viața clienților săi pe nesimțite, ca un hoț care în loc să facă pagubă aducea alinare și umple un gol din viața acestora, făcându-i să renască.

Idila romantică dintre personajul principal și Grant, nepotului lui Elizabeth, e cea care are puterea transformatoare asupra eroinei și care o forțează să iasă din propria cochilie și să treacă peste propriile greșeli, trecute sau prezente, spre a găsi propria primăvară emoțională după o iarnă lungă a dezamăgirilor.

Renata este echivalentul din prezent al femeii care i-ar fi putut fi mamă deoarece îi oferă șansa de a utiliza toate cunoștințele pe care le are despre flori și îi oferă o nouă posibilitate de a-și schimba viața în mai bine și a se rupe de tiparul prestabilit pentru oamenii ca ea - fără familie, fără o educație solidă sau mari șanse de a se integra în societate.

Vanessa Diffenbaugh reușește să creeze un roman onest, pe care uneori îl temperează în punctele nevralgice reprezentate de experiențele unui copil orfan, amestecând în doze egale tristețea și dezamăgirea cu reconcilierea, speranța și iubirea.

Limbajul florilor ajunge în cele din urmă să țină loc de cuvinte atunci când personajele nu le găsesc pe cele potrivite sau ele sunt de prisos, colecționând într-un ierbar al vieții suma experiențelor umane esențiale.

• Plusuri

  Stilul onest de a scrie, fără înflorituri, fără efuziuni sentimentale care să îngroașe bucuria sau tristețea celor descrise și care să manipuleze într-un fel sau altul viziunea cititorului.

• Recomandari

  Celor care își doresc o carte care să le permită o lectură rapidă și deconectantă dar care nu fie echivalentului unui junk food literar.