Titlu: Crimă de mântuială
Autor: Raymond Chandler
Rating:
Editura: Nemira
Anul aparitiei: 2012
Traducere: Antuza Genescu și Radu Săndulescu
Numar pagini: 352
ISBN: 978-606-579-389-7

America anilor nebuni se debarasează din nou de secrete prin prisma noului volum de povestiri polițiste, scrise de Raymond Chandler în anii ’30 și adunate la un loc în 2012, sub numele de Crimă de mântuială.

Polițiști corupți, un câine feroce, sinucideri și nu prea, cazinouri și viață de noapte: așa se țes ițele unor întâmplări din care puțini mai scapă basma curată. Volumul cuprinde șase povestiri scurte ce abundă în intrigi care mai de care mai apetisante. Lucrurile nu se limitează însă doar la creativitatea celui ce a fost supranumit părintele romanului polițist modern american, ci deasupra întregii orchestre narative planează aerul încărcat al Americii interbelice, înțesată de gangsteri și tot felul de afaceriști cu mâinile mai mult sau mai puțin curate.

Dacă în Crimă de mântuială acțiunea se învârte în jurul unei amenințări cu șantaj, în Omul care iubea câinii intriga o reprezintă dispariția unei fete rebele ce se îndrăgostește de lumea agitată a cazinourilor și a cluburilor. Isobel nu a plecat însă singură; împreună cu ea a dispărut și câinile Voss, o bestie feroce ce lasă în urma lui o urmă cam macabră.

Dar ce se întâmplă oare când descurcărețul nostru detectiv – oricare i-ar fi numele - se trezește pur și simplu în toiul acțiunii? Va reuși să-și astâmpere curiozitatea și tendința naturală de a-și băga nasul în tot soiul de treburi murdare? Răspunsul e limpede, însă mai puțin clară e povestea complicată a unui patron de club care găsește o modalitate mârșavă de a-și face publicitate, așa cum apare ea în S-a întâmplat pe Noon Street.
Bay City Blues urmărește povestea unei sinucideri în spatele căreia se află mult mai mult decât tragismul pur. Sticleții corupți sunt de mână cu infractorii și împreună fac lucrurile imposibile. În Perlele sunt o pacoste tonul relaxat și amuzant al povestirii punctează perfect jocul de-a șoarecele și pisica. Ultima povestire a volumului, Vară englezească este, după cum îi spune și numele, îmbibată de accente romantice, dar idilicul locului în care se petrece acțiunea nu face decât să contrasteze puternic cu întâmplările lipsite de molcomul ritm englezesc.

Cititorul neobișnuit cu scrierile lui Raymond Chandler va aprecia probabil în acest volum stilul scriitoricesc, punctat de ironie, de un limbaj colorat ce conferă substanță și personalitate personajelor. În lumea ce gâlgâie de scotch, duhnește a trabuc și praf de pușcă, își fac loc câțiva indivizi ce se feresc cu mișcări de artiști din calea gloanțelor, nereușind însă de fiecare dată să evite încurcăturile. Pulsul orașului răzbate la fiecare pagină, în timp ce firul narativ nu se mai desfășoară liniar, ci se despică în ramificațiile poveștilor de capă și spadă moderne. Deși poate părea descurajantă țesătura pe alocuri excesiv de deasă a povestirilor, ele merită citite, dacă nu pentru exersarea minții, atunci pentru plăcerea strict estetică pe care ți-o procură o frază ca aceasta: ,,n-a sărit până în tavan, dar a deschis gura atât de larg, că mi-a fost teamă c-o să-i cadă falca. Ochii îi ieșeau din orbite ca niște ouă fierte și decojite.”

• Plusuri

  Dialogurile pline de vitalitate și naturalețe, consistența personajelor și a universului narativ

• Minusuri

  Acțiunea ușor derutantă, pentru neinițiați

• Recomandari

  Evident, fanilor genului pentru exercițiul mental și inventivitate, dar și profanilor, spre delectare cu câteva delicatese scriitoricești