Titlu: Siegfried
Autor: Harry Mulisch
Rating:
Editura: Univers/Colecţiile Cotidianul
Anul aparitiei: 2008
Traducere: Gheorghe Nicolaescu
Numar pagini: 156
ISBN: 978-1-60257-114-3

Un secret care trebuie dus în mormânt

Când am început să citesc acest roman, ştiam că titlul este Siegfried şi cam atât, însă orice posibil orizont de aşteptări create de acest titlu, a fost spulberat pe măsură ce înaintam cu lectura. Un roman, aparent despre un scriitor celebru pe nume Rudolf Herter ajuns în Viena pentru o "reuniune literară", dar care ascunde un alt subiect, ce se insinuează dintr-un plan narativ secund, ce devine principal pe măsură ce paginile curg şi intriga se lasă descoperită: viaţa personală a lui Hitler şi povestea lui de "dragoste" cu Eva Braun.

Harry Mulisch se joacă ingenios cu geniul creator al personajului său, dominat de fixaţii şi "crize de nebunie" specifice artiştilor, dar şi cu celelalte personaje ce par să graviteze în jurul său, dar care ajung să îi marcheze viaţa pentru totdeauna - la finalul unei sesiuni de autografe organizate de cei din Viena în cinstea scriitorului, doi bătrâni, Ulrich şi Julia Falk, îi spun că au ceva important de discutat cu el, pentru că au vizionat interviul pe care acesta îl dăduse cu o seară în urmă şi în care mărturisise că ar vrea să scrie o carte despre Hitler, cu scopul de a-l denunţa şi descoperi ca om. De altfel, acesta este punctul de maximă importanţă al romanului, pentru că el determină continuarea sumbră a "poveştii": cei doi bătrâni se dovedesc a fi ospătarul personal al lui Hitler şi camerista personală a Evei Braun, personaje cheie în desfăşurarea vieţii marelui dictator.

O vizită la azilul unde locuiau cei doi, îl transfomă complet pe Rudolf Herter pentru că geniul său artistic, curiozitatea lui creativă îl conduc către un punct "of no return", aflarea unui secret pe care trebuie să jure că îl va păstra până când cei doi se vor stinge: Siegfried este copilul pe care Hitler şi Eva Braun l-au avut în mare taină şi pe care l-au declarat oficial copilul celor doi servitori. Iată cum se explică şi titlul romanului care se dovedeşte a fi o fabulaţie interesantă şi îndrăzneaţă privind viaţa ascunsă a dictatorului Hitler la vila sa de la Berghof.

Astfel, Harry Muslich construieşte naraţiunea pe două planuri temporale, cel al prezentului lui Herter şi cel al trecutului marcat de umbrele şi tenebrele celui de-al Doilea Război Mondial, aşa cum reies din amintirile lui Ulrich Falk. Dar nici amintirile celor doi bătrâni nu explică în totalitate misterul vieţii lui Hitler, ultimele pagini ale romanului fiind redarea fidelă a paginilor din jurnalul intim al Evei Braun (un exerciţiu literar reuşit, de altfel), care completează tabloul cu detaliile lipsă - ce s-a întâmplat cu Siegfried, de ce nu a aflat nimeni de existenţa lui, unde a dispărut?

Siegfried este un roman ce abordează un subiect care continuă să ridice numeroase semne de întrebare, într-o manieră complet originală, al cărui deznodământ stă sub semnul filosoficului - Hitler este demascat ca fiind ceea ce Nietzsche numise nimicul aneantizant, fără început sau sfârşit, a cărui existenţă a fost predeterminată de forţele destinului. Un roman intrigant ce construieşte o întreagă "istorie" alternativă pentru a arunca o nouă lumină asupra "răului absolut" - Hitler.