Dragostea suprarealistă: între vis și realitate
Autor: Boris Vian
Rating:

Editura: Univers
Anul aparitiei: 2011
Traducere: Diana Crupenschi
Numar pagini: 159
ISBN: 978-9931-13-26-3
Există doar două lucruri: dragostea, de orice fel, cu fete frumoase, și muzica din New Orleans sau a lui Duke Ellington.
[Citeste tot Articolul]
Visători cu plumb în ochi*
0
Titlu: Blues pentru o pisică neagră
Autor: Boris Vian
Rating:
Editura: Univers
Anul apariţiei: 2007
Traducere: Nicolette Tiloi
140 pagini
ISBN: 978-1-60257-030-6
Doze de absurd cu un grad mare de adicţie, puse în 11 pastile, recomandate de medic de trei ori pe zi.
[Citeste tot Articolul]
Brava lume nouă a lui Vian
Autor: Boris Vian
Rating:

Editura: Humanitas
Anul aparitiei: 2003
Traducere: Sorin Mărculescu
Numar pagini: 176
ISBN: 973-50-0346-5
— Ce bună eşti, spuse şoricelul.
— Bagă-ţi capul în botul meu, spuse pisica, şi aşteaptă.
— O să dureze mult? întrebă şoricelul.
— Pînă mă calcă cineva pe coadă, spuse pisica; îmi trebuie un reflex rapid. Dar o s-o las să atîrne, nu-ţi fie frică.
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când citesc despre un loc în care sorii se pot fixa, precum globurile de Crăciun, în orice punct al cerului dorit de privitor, în care peştii se ivesc uneori pe ţeava chiuvetei din baie, ademeniţi de o anumită aromă de pastă de dinţi, în care inginerii se ocupă de fuziunea dintre muzică şi arta culinară, camerele îşi schimbă forma şi dimensiunea în funcţie de stările de spirit ale locatarilor, geamurile sparte cresc la loc, iar punctele negre pot fi convinse să se retragă din stratul superior al epidermei printr-o încruntătură straşnică, mă-ntreb unde s-o fi rătăcit oglinda care uneşte lumea asta de a noastră. Şi-apoi îmi amintesc că, în Spuma zilelor, printre puţinele obiecte vădit non-magice se numără oglinzile.
Colin şi Chick, proaspeţi absolvenţi ai Politehnicii, se îndrăgostesc de Chloe şi Alise. Dar, cum povestea asta refuză înscrierea pe vreun făgaş previzibil, cele două fete răspund prompt prin sentimente corespunzătoare. Într-un spaţiu fabulos, replică suprarealistă a Parisului anilor ’30 şi ’40, în care, observă Chick, „aşteptarea e un preludiu în modul minor”, cei patru traversează prietenia, dragostea şi fericirea ca şi când s-ar grăbi înspre ceva şi mai grozav, cunoscut numai generaţiei lor, îndrăgostite de jazzul lui Duke Ellington şi de existenţialismul lui Jean-Sol Partre (dublu parodic al lui Jean-Paul Sartre).
[Citeste tot Articolul]